Vreau aroma ta intensă...


Azi m-am întors într-un trecut care va purta întotdeauna numele tău. Atingerea ta, aroma ta, sărutul tău. Azi am băut cafeaua pe care obișnuiam să o savurăm împreună și m-am gândit la cafune, la Brazilia plină de soare, unde dansam lejer, natural, liber, la pasiunea dintre noi, la gesturile tandre, la nopțile în care trăiam intens, eram atât de unul al altuia, sufletele noastre își vorbeau... La zile ce le-aș fi vrut nesfârșite, la diminețile cu parfum persistent, la momentele când tu-mi zâmbeai mie, iar eu îi surâdeam vieții... erai viața însăși pentru mine. Pentru că te iubeam culorile aveau strălucire, sufletul meu era cald, mâna mea dorea să te ajungă. 
Eram împreună ceas de ceas, erai colegul în compania căruia mă delectam cu o cafea la birou, băută pe rând, o gură tu, alta eu, un sărut fugar, o prindere de mână, o atingere, o îmbrățișare. Viața mea avea un sens pentru că tu erai în ea. Să exist mi se părea o sărbătoare, fiecare clipă era abandon, plăcere, libertate. Îmi luam energia din fântâna mângâierilor tale, din profunzimea unui sărut, din sentimente, din ființa ta care-mi hrănea dragostea. Totul venea în porții mici, ca monodoza de cafea (noaptea cafune - ziua Kafune, îți amintești?), iar eu simțeam pentru prima oară că am totul. Iubire, emoție, trăire. Pe tine. Tu.





cafea


cafea

Azi, pașii m-au purtat pe străzi pe care umblam împreună, gândurile mi-au hoinărit prin amintirea ochilor tăi, cu iubirea ce-i mișca, am retrăit prin cuvintele care îmi desfătau sufletul, am văzut un noi aruncându-ne în fericire ca degustătorii de abisuri. Te iubesc, două cuvinte atât de intime, atât de unice, cuvinte ce se împrăștie în ființa celui pentru care sunt rostite, după cum se răspândește o cafea caldă, proaspătă, aromată în corp... Cuvinte ce te amețesc, ce te poartă sus și te susțin în înalt, cuvinte nesupuse, ce țâșnesc spontan dintr-un preaplin de sentiment, cuvinte ce încălzesc, cuvinte cu ecou în adâncimea tulbure a eului meu captiv, înlănțuit de tine. În fanteziile mele nu exista un dincolo de dragostea ta și, totuși, iată, acum ești departe, dăruindu-te alteia, cât de mult mă doare să știu că nu-mi mai aparții, câtă nostalgie ai lăsat în mine, ce dor, ce umbră acaparatoare. E o tristețe care mă cuprinde adeseori când văd îndrăgostiți ținându-se de mână, mergând către o lume a lor, plină de promisiuni, iar eu aici, cu inima mea solitară, cu duelul meu interior, cu lumini estompate, cu un nimic căruia încerc să-i dau valoare. Când ai plecat m-ai luat și pe mine, eu sunt acolo, cu tine, fără limite, tu ești cel care nu îmi mai ești alături, eu sunt a ta pentru mereu, prezența ta e vie, pulsezi în mine, ești tot universul meu. 




Dacă mi-ai schimbat viața? Știi ce se întâmplă cu boabele de cafea la lumina soarelui... Am crescut în căldura ta, m-am maturizat cu tine, am învățat de la tine. Aș vrea ca timpul să mai îmi dea o șansă, aș vrea să fie ca atunci, să trăiesc în tine, să pătrund în sufletul tău, să te simt că mă iubești. Vreau să alegi să mă ții aproape, lângă inimă, să îți placă iarăși felul meu de a fi, să fiu cea mai frumoasă în ochii tăi. Câtă iubire port în mine! Cât dor mă mistuie! Cât de mult îmi doresc să te zăresc dimineața în așternuturi șifonate, răsucindu-te să mă îmbrățișezi, să mă devorezi în întregime, lent, la fel cum simți treptat gustul cafelei intens aromate, să nu îți reprimi niciun gest de sensibilitate care știi că m-ar umple de extaz. Vreau să te am ca unică certitudine, să te înlănțui cu brațele ca să nu te mai pierd, să te devorez, să te gust, să te iubesc azi, mâine, oricând. Să fiu pentru tine mai mult decât o simplă femeie, să te doară distanța dintre noi, să fiu aceea care te completează, tot astfel cum o cafea bună vine la tine cu un pahar rece și proaspăt de apă de izvor. Să vin spre tine ca de dincolo de vis, să vreau să fiu perfectă pentru tine, să fiu mai mult decât o imagine sau un moft, să las în tine o urmă profundă, să dăinuiesc. 




Mă uit la cer și vreau să cred că privim aceeași stea, îi cer să vii, să fim împreună, să fiu primul și singurul tău adevăr, să nu mai pleci din ființa mea nicicând. Vreau o fericire imensă a regăsirii, vreau fluturii dorinței, vreau un miracol, iubire, vreau să primești toată această revărsare de cuvinte, să te umpli de ele, să te atingă, să alergi grăbit să mă cuprinzi și să simți că ai ajuns la ce îți doreai dintotdeauna. Nu îți mai rămâne decât să te deschizi...




Articol scris pentru SuperBlog 2017.
Fotografii: site-ul lafantana.ro și deviantart

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Răsfăț culinar la „Hanul din meri” ❤

Domnișoara Bubble și povestea ei total neobișnuită