luni, 6 noiembrie 2017

Sufletul meu a fost în întuneric...

femlora

„Sunt la Tara, o lume distrusă acum, amintiri ce dor cumplit... Mi-e atât de dor de farmecul liniștit al vremurilor de altădată! Am pierdut-o pe mama, Rhett m-a părăsit, Ashley s-a întors din război devastat, altul, surorile mele se așteaptă ca totul să fie ca înainte, Mammy e ca o umbră, răul a pătruns adânc în noi. Iar Melanie, pe care am urât-o fiindcă mi l-a luat pe Ashley, Melly cea ștearsă și moale, ea ne-a salvat. Nu mi-o pot scoate din minte târând pușca grea, țintind către soldatul care ne-ar fi lăsat fără nimic, care ne-ar fi condamnat la moarte sigură, la înfometare, griji, boli. Am înțeles târziu de ce Ashley a preferat-o, a văzut în ea simplitate, bunătate, noblețe, tact, o înțelegere mai profundă a lucrurilor. Iar atunci, în Atlanta, eram atât de strălucitoare în rochia verde-smarald, culoarea ochilor mei... Dacă Rhett n-ar fi văzut palmele crăpate! E ireal ce mi se întâmplă! Am distrus draperiile să-mi fac rochie, am mizat totul pe un singur gând, nu mi-a trecut prin cap că nu-l voi cuceri. Și Melanie, care a înțeles și a clarificat lucrurile prin deciziile ei! Oare de unde are femeia asta mică atâta putere, delicatețe, curaj? M-a luat lângă ea la recepția aceea, fără să-i pese de bârfele Indiei, fără să creadă că i-aș fi putut lua bărbatul. O femeie ca ea știa exact cât este de inteligentă, potrivită pentru omul iubit (iubit de ea, dar și de mine!), frumoasă în ochii lui, era sigură că el n-ar părăsi-o în veci! 
Cât mi-ar fi plăcut să fiu în inima lui! Cât de mult mi-ar plăcea să mă iubească un bărbat atât de intens! Melanie nu mai e acum... Vreau să te mai am lângă mine, Melly, soră iubită și blândă! Vreau să fiu cum erai tu, îndrăgită de toată lumea, să citim aceleași cărți, să ne creștem copiii împreună, să reconstruim Tara. Mai dragă îmi ești acum când nu mai ești, te-am înțeles prea târziu și mă doare cumplit!  După ce te-ai dus, am găsit pe noptiera ta două cărți (cu mesaje pentru mine) și poate că, dacă le-aș fi citit mai demult, aș fi avut altă atitudine față de oamenii din viața mea, aș fi răspândit în jur lumină, ca tine.


pe aripile vantului rao


„Micul prinț”, ce înțelepciune în emoții și culori, înțeleg de ce ai intrat în lumea lui. Prietenia sinceră, dragostea adevărată, sensul vieții, esența lucrurilor, răspunderea în fața atâtor situații conflictuale prin care am trecut împreună, mirarea ta, sufletul pur ca al unui copil, Melanie, cât de frumos și profund vedeai tu totul...! Cât de mult ar fi semănat viața mea cu cea a puiului de om care îngrijește o floare, iubind prin ea gingășia și curățenia sufletească, cât de mult ar fi semănat prietenia noastră cu aceea dintre micul prinț și vulpe, tu ai fi reușit să mă transformi îmblânzindu-mă, am fi aflat împreună că „nu poți vedea bine decât cu inima, esențialul e invizibil pentru ochi”.
Timpul petrecut cu tine, felul tău cald de a fi, faptul că m-ai înțeles atât deplin, au adus prieteniei noastre ceva drag, care mi-a atins sufletul.  


micul print rao


Am văzut că citeai „Marele Gatsby”, știai ce răni lasă iubirea, vedeai sacrificiul unui bărbat pentru femeia adorată. Mi s-a umplut sufletul de tristețe, de o durere care mă invada și nu mă lăsa să simt aerul, tulburată de acel om care murea încet pentru iubire, care îi săruta iubitei părul strălucitor, găsind în a respira același aer cu ea sensul existenței sale. Tot ce a construit a fost pentru ea, să vadă ea, să admire ea, să fie iubit de către ea. În fața ei rămânea fără glas, pe chipul lui emoțiile vorbeau, ființa lui reflecta lumina, culoarea. Viața se derula o dată cu ritmul dorinței, al sentimentelor, al trăirilor intense, al „cuvintelor vibrante rostite cu sufletul la gură”.
De-aș fi știut mai demult cât de puțin înseamnă banii fără dragoste, prietenie, suflet! Aș fi văzut iubirea lui Rhett! Aș fi realizat că nu trebuie să car după mine visuri deja uitate.


marele gatsby rao


Mi-ai fost călăuză în viață, Melanie, prietenă dragă, îmi ești și de dincolo, iar steaua ta îmi luminează pașii în bezna în care pășesc, așteptând un mâine mai bun. La urma urmelor, e și mâine o zi.” 
Scarlett 

Notă: Scarlett OHara este eroina romanului „Pe aripile vântului”, de Margaret Mitchell, apărut la Editura RAO. De peste 23 de ani RAO amplifică dorința de a citi și dezvoltă gustul pentru lectură și cultură în rândul publicului, propunând atenției cărți cu grafică deosebită, ce acoperă o plajă largă de preferințe și domenii. O incursiune în universul editorial RAO este o invitație la creativitate și imaginație, o evadare din povestea proprie, un drum către o lume cu întrebări și răspunsuri, cu gânduri, idei, întâlniri inedite. 





Am scris acest articol pentru SuperBlog 2017.
Informații: www.raobooks.com
Surse foto: deviantart (prima imagine) și arhiva personală