vineri, 26 mai 2017

Târgoviște - Șanțul Cetății


Se întâmplă ceva misterios în momentul în care un om obișnuit ajunge într-o funcție de conducere, de uită tot ce le-a promis alegătorilor! Cine știe, prin sălile spațioase și spațiale ale primăriilor or fi multe dulapuri cu schelete sau în spatele scaunelor lor stă vreunul cu vreo ghilotină pregătită sau sunt puși să jure credință mai știu eu cui... Oricum, se vede rar că banii sunt utilizați pentru folosul comunității și pentru proiecte utile, nu mai zic de idei noi, care ne-ar mai scoate din linearitate și rutină, că anonimi nu avem cum să fim, chit că vezi partea rea, chit că vezi partea interesantă (Curtea Domnească, Turnul Chindiei, muzee unice în țară, Teatrul Tony Bulandra). Totul aici se mișcă molcom, vremea își ia dese pauze de respiro, mai „răsar” ici-colo câte-o bancă, câte-un strat de panseluțe...









Pentru cei cu puțină imaginație nu e greu deloc să amplaseze mental de-a lungul Șanțului Cetății niște felinare, multă lumină, să semene puțin a spațiu sigur de traversat indiferent de oră. Nu mai zic că ar ajunge să fie un adevărat spațiu de promenadă în serile călduroase de vară, devenind atractiv și interesant. Fiindcă, sincer, fiica mea m-a întrebat zilele trecute, uitându-se de la stradă către verdele copacilor ce străjuiesc Șanțul Cetății, dacă acolo este o pădure. Iarna, copacii sunt goi, dar vara, când sunt înfrunziți, chiar zici că-n zare e un crâng... ☺ Eu înțeleg că este un monument istoric, dar nu i se știrbește cu nimic valoarea dacă i se adaugă niște stâlpi luminoși! Ca să nu mai zic de strângerea gunoaielor, care stau acolo cu lunile, cu toate că șanțul nu e foarte adânc și pot fi „culese” cu ușurință!

foto google


Pentru pasionații de istorie voi „ciuguli” câteva informații despre singura construcție militară pe model bizantino-sârbesc din sud-estul Europei ce dăinuie și astăzi. Șanțul Cetății se află la marginea orașului și, alături de cele cinci porți de intrare în Târgoviște, avea rol de apărare. Prin vadul lui trecea pârâul Milioara, care a fost deviat către râul Ilfov la începutul secolului XX. Cel care fortifică și dezvoltă această construcție, dublându-i grosimea zidurilor și refăcând șanțul de apărare, este Matei Basarab. Și aici vreau să le dau o sugestie autorităților târgoviștene!! Ați putea, de pildă, să construiți cabine separate în care să puneți soldați să păzească atât șanțul ca monument în sine, cât și securitatea celor care trec pe șanț, precum erau cabinele de lângă porțile de acces sau precum sunt încă cele de lângă diverse instituții! În fond, e un monument istoric, de patrimoniu!! De ce nu e păzit? Treptele se deteriorează, mă îndoiesc că-s cele originale sau cele refăcute de Constantin Brâncoveanu, de ce nu le re-dați formă de trepte, cu patina timpului, de ce nu? De ce acest abandon, de ce pasele de la primar la primar, de ce este numai un proiect pe hârtie ca un alt punct în programul electoral?








Ce am fotografiat eu este doar în parte edificator pentru mizeria pe care o puteți găsi parcurgând Șanțul Cetății de-a lungul și de-a-ntregul... Sau teama pe care o ai dacă te avânți singur în plimbare deoarece nu prea vezi multe suflete pe drum, oamenii cam evită zona, cel puțin seara sau noaptea... 
Mi-aș dori din suflet ca acest mesaj să ajungă la urechi care ascultă și în mâinile unui om care chiar poate face ceva... Merităm fapte concrete, oamenii și-au ținut cuvântul, v-au ales, e timpul să arătați că meritați să fiți acolo! Nu trebuie să fiți extra-matinali, la program, la 7 sau la 8 la locul de muncă, ostentativ, eu una v-aș lăsa un program de lucru lejer, dar lucru să fie!

Surse foto: arhiva personală (acolo unde nu sunt menționate alte surse)

luni, 22 mai 2017

Noaptea muzeelor - prin timpuri ❤

Sâmbătă seara, după un tur în pas grăbit prin oraș (am aflat că parcurg în acest tur 5 km), am mers la Muzeul de Istorie, această „incursiune” fiind posibilă cu prilejul acțiunii „Noaptea Muzeelor” ce are loc în peste 3000 de muzee din 30 de țări europene. Dacă te miri, ca și mine, că-s multe și care-s alea, află de pe Google că Europa are peste 34 sau 45 sau 49 de țări, depinde pe care le incluzi sau de cum numără fiecare repondent. 
















Am ales acest muzeu deoarece atât de mult timp a trecut de când l-am vizitat ultima oară, încât uitasem și ce trebuia să găsesc acolo. Inițial, la intrare, am presupus că este ceva gen „doi în unul”, fiindcă pe în fața straielor de epocă, am admirat de o parte și de alta lucrări de grafică și pictură. M-am gândit că renovează Muzeul de Artă, dar nu, aveam să aflu după vizită că și acela era deschis! După câteva fotografii cu veșmintele voievozilor și ce-or mai fi fost celelalte (am cerut material documentar, dar nu aveau), am pătruns într-o încăpere în care erau expuse câteva cărți bisericești din secolul al XIX-lea, iar în față un număr de 5 obiecte numerotate, o masă cu bilețele tipărite și o urnă. Un domn foarte amabil ne-a lămurit că acela este un concurs cu premii „Recunoaște obiectele” (și imaginează-ți sau presupune la ce foloseau ele), iar premiul consta într-un card gratuit pentru vizitarea tuturor muzeelor dâmbovițene pe o perioadă de un an. Faină idee, cred că ar fi fost ideal să dea mai multe premii în card-uri pe principiul că fiecare câștigător aduce și câțiva însoțitori care plătesc bilet! ☺... Istoria se învață mai ales vizualizând, iar într-un muzeu de profil găsești elemente și caracteristici din fiecare epocă. Orice școlar care vizitează măcar o dată pe an un muzeu de istorie are de învățat și, adăugând la ceea ce vede și captează de acolo, informațiile învățate la ore, capătă o imagine mult mai complexă decât dacă ar asimila simple date. E ca și cum ai avea cunoștințe de informatică fără să le aplici pe computer. Deci, completând teoria cu practica, ceea ce înveți durează.
Dar, să revin... Am completat și eu un bilet, apoi am urcat la etaj, unde rând pe rând și sală după sală pătrundeam în atmosfera de odinioară, de la perioada preistorică (paleolitic, prima epocă a fierului, epoca bronzului, a doua epocă a fierului) la perioada clasică a istoriei - cea geto-dacică. Periplul nostru a făcut un mic salt în timp - de câteva trepte și câteva mirări - către formarea statului medieval Țara Românească. Am trecut apoi pe lângă niște replici de armuri ale unor cavaleri din secolele XV- XVI și ceva săbii/ pumnale/etc. și am pătruns tainele „vremilor” lui Mihai Viteazul (frații Buzești, remember?), Radu cel Mare, Neagoe Basarab, Constantin Brâncoveanu, Petru Cercel. Am trecut rapid și prin celelalte săli ale istoriei mai recente, ușor surescitați în oboseala noastră, cu gândul că dacă o luam mai din timp la pas întins mai vizitam un muzeu. Dar n-am ratat totuși expoziția de pictură de la etaj, unde am opinat care-ce ne place sau nu.
















Cât despre vizita la alt muzeu am lăsat-o pe altă zi, pentru asta sunt weekend-urile, disponibilitate și bani să fie! 
Precizez, dacă mai este necesar, că la „Noaptea Muzeelor” intrarea a fost gratuită și că în Târgoviște orarul n-a fost de o noapte întreagă, ci numai de la h18 la h1 noaptea, dar acțiunea este atât de lăudabilă încât nu te mai împiedici de acel inconvenient orar. Așa că, la mai multe, la mai dese! 
Îți las în încheiere o vorbă care-mi place: „Istoria e cea mai frumoasă poveste.”☺ Iar, ca detaliu zilnic, îți mărturisesc că-n fiecare dimineață ascult ciripitul păsărelelor, e vară, în sfârșit, „ du-mă, fericire, în sus, și izbește-mi/ tâmpla de stele, până când/ lumea mea prelungă și în nesfârșire/ se face coloană sau altceva/ mult mai înalt și mult mai curând.” - precum spunea Nichita Stănescu ... ❤
Ceva ca visul de înalt, ca timpul de infinit...













Surse foto: arhiva personală (fotografiile sunt postate aleatoriu, nu urmează succesiunea textului)

joi, 18 mai 2017

Gala Spring SuperBlog 2017


Acum două săptămâni, pe vremea asta, ne pregăteam de întâlnirea cu marea, facilitată de unul dintre sponsorii Spring SuperBlog 2017, Hotel Aurora Mamaia. Aveam un week-end la dispoziție, 5-7 mai, pentru a dansa, a socializa, a primi premii, diplome și cadouri. 




Bagaje, sandwich-uri, apă... soare care ne-a însoțit tot drumul dându-ne speranțe că ne vom bucura de el și la destinație... opriri pentru o cafea la benzinării... muzica de la radio... și totuși, un drum mai lung decât crezi inițial pentru că nerăbdarea prelungește clipa. Urmăream pe Instagram fotografiile postate de blogger-ițele oltence, ele postau deja cu podul de la Cernavodă, noi mai aveam, fotografiam și eu câmpurile cu rapiță, abundă Bărăganul de ele... fiică-mea devenise atât de impacientă încât mi se părea super-pisăloagă... hai, încă un selfie, trecem și noi podul, marcăm momentul cu o fotografie... mai avem un pic!



eu si marea


Anita si Ovi


Piata Ovidiu


Anita si Chef Nicolai Tand la Sea Food Festival

După ce ne-am cazat, am scotocit după costumul de baie, zorită fiind să ajung pe plajă, să intru în mare, să gust apa sărată de pe degete... Apa era rece, soarele pornea deja spre apus, noi ne-am îndreptat către terasa Restaurantului Aurora, unde am revăzut cunoștințele de la Gala SuperBlog din decembrie, am dat mâna cu bloggeri noi, pe care i-am recunoscut după fotografiile de pe Facebook. Mi-a făcut mare plăcere să-i revăd pe Claudia Pătrașcu și pe soțul ei, Albert Budica, de la Swiss Plan, pe Minerva Lăcătușu de la Swiss Solutions, pe Olimpia Săpunaru, juriul ultimei probe a competiției recent încheiate, pe Roxana Vasilescu ai cărei copii s-au alergat cu fiică-mea pe unde puteau, pe Silvia Puiu, care mie-mi pare prea tânără pentru a fi profesoara studentelor ei, alături de care vine la Gale, cred că e colega lor dacă e să mă refer strict la look ☺❤, Ioana Razk, Andreea Alexandra Vraja și pe mulți alții. Am făcut cunoștință face to face cu Florina Lixandru, pe care o admir pentru determinare și jovialitate, o mamă cu trei copii superbi, un soț implicat (și al meu este, no offence Ovi!), răbdare, disponibilitate, modestie (sunt sigură că ea crede că nu face nimic special, doar sunt și alte mame... dar nu, trei copii de vârste apropiată și tu cu zâmbetul pe buze printre ei... tu ești cea minunată cu adevărat!). Cristina Chifu, Gi Gigel, Ralucica Andreea, Maria Agurița, Marius (cu fiica lui), Emil, Eugen, Adrian, Teodor sunt câțiva dintre blogger-ii care mi-au mai atras atenția. 




De asemenea, nu vreau s-o uit pe gazda Galei, Mery Mambet, de la Hotel Aurora, cu care am schimbat câte un salut în timpul primei seri și la plecare și nici pe Alina Gheorghe, juriul probei AVBS Credit, care m-a bucurat pentru că și-a amintit de articolul meu la proba propusă de acest sponsor.
Multe mulțumiri pentru amabilitate familiei Chiriță de la Restaurant Aurora, în special Ligianei, care m-a surprins plăcut prin promptitudine, generozitate, dedicare și atenție. Nemaivorbind de meniurile savuroase la un preț accesibil și prietenos! Și fiindcă am prelungit cu o zi șederea la mare, luni, pe 8 mai, atunci când Restaurant Aurora Mamaia a fost gazda „Festivalului Peștelui și al Fructelor de Mare”, pe lângă delicatesele degustate la această manifestare, ne-am putut delecta papilele gustative cu un borș de pește cu un gust delicios din partea casei. Le dau 100 de puncte, fără să stau pe gânduri, și la Gală au servit prăjituri, sucuri, apă, cafea, fructe, șampanie... totul mi s-a părut super-ok!

Inainte de inceperea Galei - foto Restaurant Aurora Mamaia








Multumiri Restaurant Aurora Mamaia!
sursa foto PRO TV



Mai vreau să mulțumesc sponsorului La Fântâna pentru premiul în bani, 100 de euro, celor de la Farmec România pentru produsele cosmetice și Agenției de Traduceri Swiss Solutions pentru agenda elegantă pe care mi-au dăruit-o.
O salut cu mult drag pe Claudia Pătrașcu, mereu caldă, plină de emoții pozitive, mereu acolo pentru feedback, sincer mă întreb de unde are atâtea resurse, trebuie că are un suflet minunat, i se reflectă pe chip! ☺❤

Multumiri La Fantana!


Multumiri Swiss Solutions!

Multumiri Farmec Romania!

Multumiri Quick Photo Booth Constanta si DJ Michael!



Multumiri Hotel Aurora Mamaia!
Și acestea fiind spuse, mulțumirile fiind formulate, să trec la articolul propriu-zis!.................☺ Just kidding! 
Vreau să-ți mai spun că e îngrozitor să fie frig la mare, să bată vântul lângă țărm și să-ți pătrundă în toată ființa, că dacă nu-i faci pe plac unui copil răsfățat vociferează și miorlăie fără să țină cont că pereții au o grosime decentă, nu de bunker ☺, că am ratat la mustață autobuzul care trebuia să-mi arate Centrul Istoric al Constanței, pe care într-un final l-am vizitat, participând la Sea Food Festival și servind o porție generoasă de midii de Marea Neagră într-un restaurant acoperit, fiindcă începuse ploaia... Că am fost la City Park Mall unde ne-am numărat printre spectatorii unui concert What's Up, că fiică-mea s-a jucat la play station și a primit un lego, că am mâncat, că am lăsat banii și pe alte mărunțișuri și că ne-am reîntors la hotel epuizați. Iritați și obosiți, pe alocuri, fără cauză precisă și fără să fi muncit pe brânci...
Luni dimineață trezirea, împachetarea, dus tot la mașină și „hai la masă!”... Restul îl știi, am mâncat ciorbița, am degustat fructe de mare, am apărut și la TV, ne-am întâlnit cu vreo doi foști participanți la show-ul de la Antena1 - „Chefi la cuțite”, am făcut fotografii și am luat-o ușor către casă. Și când spun ușor mă gândesc la lent fiindcă GPS-ul ne-a ghidat spre Ploiești și a fost cam „lungul drum al întoarcerii acasă”.
Dar iată-ne iar în „linearitatea zilelor”, vorba lui Valentin Anghel de la AVBS, zile cărora încerc să le împrumut culoarea speranței pentru a ne bucura de multe alte frumoase și fructuoase Gale... pe care le aștept cu emoție. Doamne ajută!

La mulți ani, Spring SuperBlog! La multe ediții!










P.S. Le mulțumesc lui Radu Țuglea, Silviei Puiu și lui Givan Iusein pentru feedback-ul din timpul competiției și dialogurile roditoare de pe grupul SuperBlog Facebook...☺


Surse foto: www.super-blog.eu, Albert Budica, Daniel Botea și arhiva personală