Între plăcere şi rutină


Mă tot gândesc de câteva zile că ar trebui să sparg şi eu gheaţa cumva în acest an cu câteva impresii despre zilele ce s-au scurs, sărbători, zăpadă, bucurie şi melancolie, trăirea în prezent, a clipelor, decizii spontane sau lipsa totală de planuri şi o idee de subiect ad-hoc: cum toată lumea vorbeşte despre probleme, eu aş aborda tema tuturor lucrurilor care mă bucură şi-mi fac plăcere, a hobby-urilor, pasiunilor, deliciilor culinare, muzicale, artistice... Pe scurt, cam ce face omul pentru propria sa bună-dispoziţie. N-am să vorbesc prea mult despre ce este de la sine înţeles, adica despre cât de mult îmi plac clipele alături de familia mea mică sau extinsă (cu părinţi, rude, prieteni...). Am să atac strict egoist, enumerând mai mult sau mai puţin explicit ce îmi face mie plăcere. 
În primul rând să încep cu ce ne bântuie şi când suntem veseli şi când suntem supăraţi, deşi din motive diferite, adică gândul la mâncare! În primul caz mâncăm pentru a sărbători, în al doilea mâncăm pentru bonus-ul pe care credem că-l merităm fiindcă viaţa-i crudă câteodată sau mâncăm compulsiv pentru că creierul cere recompense pentru fiecare fiasco al vreunei acţiuni, aşteptări, dorinţe. Deci, ce-mi place să mănânc? Dulciuri, de la prăjituri cu multă ciocolată şi caramel, la ciocolata normală cu lapte sau cea neagră cu mentă sau torturi cu blat din nucă şi creme felurite... mă rog, tu oferă-mi şi o clătită cu dulceaţă de căpşuni sau o gogoaşă simplă că nu te refuz! Ce n-aş mai refuza, de asemenea... sarmale, piftie, cârnaţi de casă, că tot mi-am amintit de gustul lor acum de sărbători... vreau şi o supă cu găluşte pufoase, o ciorbă cu afumătură sau o una de perişoare acrită cu borş... o supă cremă de ciuperci, pui, legume un pic apoase, nu foarte groase, în care să presar câteva crutoane... Între mese vreau fructe, brânză cu roşii, piper şi ulei de măsline... salată verde cu lămâie. Îmi plac şi chestiile acelea pe care doamnele nu le mănâncă decât în intimitate gen şuncă şi ceapă, tobă şi muştar, cartofi prăjiţi cu usturoi, am momente când mor de poftă după ele... Pe lângă toate aceste delicatese autohtone, mă dau în vânt după bucătăria mediteraneeană, foarte rar după cea americană sau turcească, îmi plac unele feluri gătite de greci şi japonezi... 
Şi cum se relaxează omul după ce mănâncă, mai ales dacă-i prea frig pentru o plimbare lungă? Cu o carte, cu un film, pe o reţea socială, ascultând muzică, scriind, făcând sport lejer (sport nu imediat după masă, mai laşi mâncarea să se aşeze puţin), te aşezi comod pe canapea la TV, desenezi ceva, colorezi mandale să te relaxezi...
Noi am tocmai am mâncat şi în mai puţin de o ora vom porni către cinema, este miercuri şi e ziua de happy day, adică biletele costă mai puţin (ne prind bine economiile după excesele făcute de sărbători). Filmul este HD, îmi place mult să intru în decor.
Voi reveni însă să-ţi detaliez şi celelalte mici plăceri sau diverse pasiuni prin care pot spune că nicio zi nu seamănă cu cealaltă, iar rutina este aproape inexistentă...
O seară plăcută!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Răsfăț culinar la „Hanul din meri” ❤

Domnișoara Bubble și povestea ei total neobișnuită