Cine-i născut în ianuarie...

Într-o societate în care oamenii se gândesc cu preponderență la bani, la traiul de zi cu zi, luna ianuarie este ca să fie și trece ca să treacă. Asta dacă n-ai rezerve sau economii din lunile anterioare. Sau dacă nu faci parte din elita economică (să numesc astfel categoria oamenilor cu bani, indiferent de domeniul din care îi obțin), care prin ianuarie se învârt după soare, iau cine la malul oceanului și beau cocktail-uri pe plajă sub umbreluțe.
Pentru mine însă, ianuarie este o lună plină de semnificații și de o importanță majoră. Este luna în care Dumnezeu m-a binecuvântat, ajutându-mă să-mi aduc pe lume puiul de om, o fetiță delicată, inteligentă, splendidă. Capricioasă, desigur, ca fiecare copil. Răsfățată, curajoasă, solidară cu prietenii. Prezența ei aduce un zâmbet care transformă momentele împreună în clipe unice, pe care le vrei repetabile... 
Tot în ianuarie s-a născut și nepoțelul meu, băiatul surorii mele, un micuț adorabil, pe care mi-e dor să-l strâng în brațe, sper să reușim să ne vedem anul ăsta...
La începutul lunii ianuarie este și onomastica tatălui meu, care-i un părinte bun, de care mă leagă amintiri plăcute și o relație agreabilă. Chiar dacă n-avem mereu opinii complementare, ba din contră avem meciuri dure uneori, verbal vorbind, e totuși un om bun, nu ține supărare. 
Ianuarie e uneori luna începuturilor pe plan personal, a venit un nou an, plin de promisiuni, plin de idei pentru inițierea unei afaceri sau îmbunătățirea celei existente. Pe la Tv, Radio, Internet și-n presa scrisă vezi sau auzi previziuni astrale, politice, sociale. Se calculează bugete, se promit măriri de salarii, scutiri de taxe. E luna când primești cea mai mare factură la gaze. :) :(
Și altceva, acum câteva zile, pe când mă grăbeam să ies la cumpărături, mi-a intrat ceva în ochiul drept sau așa credeam. Nu m-am mai demachiat, am dat cu degetul. A doua zi, m-am trezit cu genele lipite și cu ochiul puțin înroșit. M-am dus la farmacie, presupunând că este o conjunctivită, mi-a dat canamicină oftalmică, mi-a zis să pun la ambii ochi. Ok. Azi m-am trezit cu ei mult mai înroșiți, ba chiar și stângul arăta rău. Norocul meu a fost că am avut programare la dentist, omul n-a vrut să-mi lucreze și mi-a zis să mă duc unde m-oi duce azi dacă mai găsesc deschis, dacă nu mâine neapărat, că arată urât, aveam ochii prea roșii și pot să orbesc. Îți dai seama că m-au trecut toate apele, m-am gândit la cât de nesăbuită am fost (nu mai trecusem niciodată prin așa ceva) și am alergat la un cabinet privat, bine că am găsit deschis că nu știu cum aș fi stat o noapte pe gândul ăsta... Am scos ceva bănuți pe consultație și medicamente, bine că i-am avut, bine că-s pe drumul spre vindecare. Doamne ajută!