marți, 31 ianuarie 2017

Cine-i născut în ianuarie...


Într-o societate în care oamenii se gândesc cu preponderență la bani, la traiul de zi cu zi, luna ianuarie este ca să fie și trece ca să treacă. Asta dacă n-ai rezerve sau economii din lunile anterioare. Sau dacă nu faci parte din elita economică (să numesc astfel categoria oamenilor cu bani, indiferent de domeniul din care îi obțin), care prin ianuarie se învârt după soare, iau cine la malul oceanului și beau cocktail-uri pe plajă sub umbreluțe.
Pentru mine însă, ianuarie este o lună plină de semnificații și de o importanță majoră. Este luna în care Dumnezeu m-a binecuvântat, ajutându-mă să-mi aduc pe lume puiul de om, o fetiță delicată, inteligentă, splendidă. Capricioasă, desigur, ca fiecare copil. Răsfățată, curajoasă, solidară cu prietenii. Prezența ei aduce un zâmbet care transformă momentele împreună în clipe unice, pe care le vrei repetabile... 
Tot în ianuarie s-a născut și nepoțelul meu, băiatul surorii mele, un micuț adorabil, pe care mi-e dor să-l strâng în brațe, sper să reușim să ne vedem anul ăsta...
La începutul lunii ianuarie este și onomastica tatălui meu, care-i un părinte bun, de care mă leagă amintiri plăcute și o relație agreabilă. Chiar dacă n-avem mereu opinii complementare, ba din contră avem meciuri dure uneori, verbal vorbind, e totuși un om bun, nu ține supărare. 
Ianuarie e uneori luna începuturilor pe plan personal, a venit un nou an, plin de promisiuni, plin de idei pentru inițierea unei afaceri sau îmbunătățirea celei existente. Pe la Tv, Radio, Internet și-n presa scrisă vezi sau auzi previziuni astrale, politice, sociale. Se calculează bugete, se promit măriri de salarii, scutiri de taxe. E luna când primești cea mai mare factură la gaze. :) :(
Și altceva, acum câteva zile, pe când mă grăbeam să ies la cumpărături, mi-a intrat ceva în ochiul drept sau așa credeam. Nu m-am mai demachiat, am dat cu degetul. A doua zi, m-am trezit cu genele lipite și cu ochiul puțin înroșit. M-am dus la farmacie, presupunând că este o conjunctivită, mi-a dat canamicină oftalmică, mi-a zis să pun la ambii ochi. Ok. Azi m-am trezit cu ei mult mai înroșiți, ba chiar și stângul arăta rău. Norocul meu a fost că am avut programare la dentist, omul n-a vrut să-mi lucreze și mi-a zis să mă duc unde m-oi duce azi dacă mai găsesc deschis, dacă nu mâine neapărat, că arată urât, aveam ochii prea roșii și pot să orbesc. Îți dai seama că m-au trecut toate apele, m-am gândit la cât de nesăbuită am fost (nu mai trecusem niciodată prin așa ceva) și am alergat la un cabinet privat, bine că am găsit deschis că nu știu cum aș fi stat o noapte pe gândul ăsta... Am scos ceva bănuți pe consultație și medicamente, bine că i-am avut, bine că-s pe drumul spre vindecare. Doamne ajută!

Cantareti grafit alb-negru





Arta ta e trăire, tu însuți ești un sentiment...

portrete de O.Musetescu

luni, 30 ianuarie 2017

Actori romani si straini - grafit (alb-negru)







Când vezi dincolo de suflet... <3
by O. Musetescu

duminică, 29 ianuarie 2017

Portrete color



Creionând cu adevăr, relevând substanța, arătând frumosul, revelând sufletul...

luni, 23 ianuarie 2017

" Cum nu vii tu, Țepeș doamne...?"


România e o stare mai degrabă decât o țară. Când ești departe și ți-e dor de România, duci lipsa senzațiilor și trăirilor pe care le ai aici, cu oamenii de aici, cu limba vorbită în magazine, pe stradă, la televizor sau la radio-ul din mașină. Când revii în țara după care acolo tânjești, la care acolo visezi și te gândești intens, să fii sigur că n-ai să regăsești nici măcar ce îți aduci tu aminte că ai lăsat. Vino mâine în oraș și vei vedea spațiile verzi pline de zăpadă murdară, oamenii pășind prudent pe lângă stâlpii de iluminat ca să nu alunece în gheața îngrămădită acolo, norii și oamenii împrumutând culori unii de la alții...
România e trecutul tău, iar ție de asta ți-e dor, de fapt, de efervescența celui care ai fost, de cei dragi ție peste care anii au trecut sau de cei pe care viața nu i-a cruțat. Te-ntorci să potolești un dor. Și vei vedea că nu poți. Pleci iar către țara adoptivă, dar mintea ta o ia de la capăt, ștergând episodul vizitei tale anterioare în țară. În cap ți se perindă iar imagini cu locuri dragi, persoane iubite, peripeții trecute.
În termeni medicali, România e o boală cronică. Nu o au toți, dar cei ce o au nu se vindecă nicicând. Dacă aici ți-ai trăit copilăria și ți-a plăcut, dacă ai amintiri frumoase din adolescență, atunci pe oriunde ai umbla asta îți va fi reveria - să te întorci cândva, să ai un loc al tău, o casă aici lângă cei asemeni ție... Dacă ai iubit vreodată țara asta, atunci nu ai leac. O prietenă îmi spunea că avea halucinații printr-un mare oraș italian - "m-am uitat în zare și credeam că-s pe bulevardul x la noi..." România e cea mai frumoasă poveste ori una urâtă de tot, de care vrei să scapi, depinde cum o privești... E noroc sau e ghinion, e binecuvântare sau blestem, e vis frumos sau coșmar adânc... Are o bivalență extraordinară...  E starea ușor tâmpă și patologică a îndrăgostitului, și plăcută, și neplăcută, și binefăcătoare, și dăunătoare... E limba în care ai articulat primele cuvinte, e grădina cu prune, mere, gutui sau zarzărele de la poarta casei bunicilor, prima cădere de pe bicicletă, coarda, elasticul, șotronul... Primele nuielușe la "funduleț" fiindcă ai îndrăznit să pleci la discotecă împreună cu vecinele mai mari... Pliciul de muște trântit brusc pe masă care-ți întrerupea visarea și-ți muta privirea către realitate... Bunicii... Părinții... frații și verii... Țara asta ți-e în suflet sau, dacă nu-i, lasă-mă să mă întreb dacă ai unul...! 
Și cu toate acestea, asta-i țara în care tragediile umane sunt calificate drept incidente, în care ard cluburile și ospiciile, în care anchetele se finalizează după multe luni sau ani, țara care nu se înnoiește nici de Paște, nici de Anul Nou... Țara unde poetul strigă tot către trecut - simbol al dreptății - Vlad Țepeș - să-i adune-n cete și să-i ducă-n temniță de unde, mai nou, se iese cu grațiere...
La mulți ani tuturor românilor ce trăiesc sentimentul de țară! Aș vrea ca această sărbătoare să ne găsească mai puțin dezbinați, mai umanizați, mai fericiți.







Vezi și Scrisoarea III
Surse imagini - www.

luni, 16 ianuarie 2017

Led Zeppelin - Whole Lotta Love (HQ)





"You've been learnin'
And baby, I been learnin'
All them good times
Baby, baby, I've been discernin'-a
A-way, way down inside
A-honey, you need-a
I'm gonna give you my love, ah
I'm gonna give you my love, ah

Oh, whole lotta love
Wanna whole lotta love
Wanna whole lotta love
Wanna whole lotta love
I don't want more..."

O viziune a omului (parţială)


Mă tot gândesc cum ai putea cunoaşte un om care nu vrea să ţi se dezvăluie, în ce ipostaze ţi-ai da seama mai exact de caracterului sau de modul în care face faţă situaţiilor. Pornind de la premisa că toţi ne schimbăm într-un fel sau altul - evoluţie sau stagnare sau involuţie - care-s reacţiile după care te ghidezi când faci portretul amicului tău, de exemplu? Mai întâi îl vezi cum se comportă la bucurie, când faceţi cunoştinţă, de sărbători, la o cafea. Îi surprinzi privirea şi-i asculţi cuvintele atunci când îi spui ce ţi-ai mai cumpărat, pe unde te-ai plimbat, ce visuri şi idealuri ai. Fiindcă era o vreme, da, când oamenii chiar visau diferit şi mult mai abstract (adică nu numai bani, maşini şi case) şi-ţi puteai depăna poveştile fără să auzi repede din gura celuilalt "aa, şi eu la fel!" sau "daa, şi mie!". Există şi acum prieteni care-şi povestesc intrigi din romane, care se contrazic fiindcă ei cred în ideile lor şi chiar dacă, polemizând, ajung într-un punct identic, nu şi-au răcit gura degeaba, cum s-ar putea crede. E ca un poem de dragoste compus de doi poeţi, acelaşi subiect, dar o altă manieră de abordare, de exprimare a esenţei, o altă "viziune a sentimentelor".
Deci cam aşa îţi cunoşti amicul când ai de toate - veselie, tinereţe, flexibilitate, ş.a.m.d.. Dar când eşti la nevoie... urmăreşte-i puţin reacţiile, fii atent cât de prompt este, ce răspunsuri îţi dă, cât de ezitant este, cât de repede îţi oferă ajutorul (fie şi unul simbolic, cuvinte, idei...), cât de des te mai caută apoi. Fă şi tu o glumiţă ad hoc (la caterincă) într-o zi şi spune public că ai câştigat la loterie, de exemplu! Şi apoi ţine încărcătorul telefonului aproape, că se va impune! 
Sau încearcă varianta cu m-am lăsat de băut, să vezi ce mulţi amici (iscoditori, "da, de ce?") care vor să-ţi facă cinste se vor găsi!
Şi încă o dată, insist, fă-ţi un caiet de înjurături în care să-ţi descarci furia, să-i pui la punct pe cei nedrepţi cu tine, poţi explica în detaliu ce le-ai face, răcoreşte-te bine acolo, apoi închide caietul şi uită! Lumea ar fi mai bună, mai non-violentă, dacă ai defula în acest fel, limitându-te doar la zgâria hârtia cu pixul. Depăşeşte momentele neplăcute zâmbind şi încearcă să întorci săgeata otrăvită împotriva celui care a lansat-o, dar într-un mod elegant şi cât mai vizibil, ca să conştientizeze că te-a rănit, poate asta îi răscoleşte conştiinţa şi nu mai repetă povestea şi cu alţii. Iubirea e un bumerang, la fel şi ura. 






Cum cunoşti oamenii, în caz că mai vrei asta?... Cu răbdare, înţelegere, iertare, interes faţă de personalitatea lui, creditare a caracterului, prezumţia de inocenţă în abordarea relaţiei voastre (deci fără gânduri urâte), cu multă deschidere, ascultare reciprocă, păreri sincere, beneficii reciproce şi curate... Cel mai frumos este atunci când vă vedeţi pe voi înşivă aşa cum sunteţi în realitate şi găsiţi asta amuzant, interesant, pozitiv, benefic, stimulant. Pe scurt, să te facă să vrei să continui... şi reciproc, evident.




Surse foto: www


miercuri, 11 ianuarie 2017

Ce qui me manque ♡ Julio Iglesias

Între plăcere şi rutină


Mă tot gândesc de câteva zile că ar trebui să sparg şi eu gheaţa cumva în acest an cu câteva impresii despre zilele ce s-au scurs, sărbători, zăpadă, bucurie şi melancolie, trăirea în prezent, a clipelor, decizii spontane sau lipsa totală de planuri şi o idee de subiect ad-hoc: cum toată lumea vorbeşte despre probleme, eu aş aborda tema tuturor lucrurilor care mă bucură şi-mi fac plăcere, a hobby-urilor, pasiunilor, deliciilor culinare, muzicale, artistice... Pe scurt, cam ce face omul pentru propria sa bună-dispoziţie. N-am să vorbesc prea mult despre ce este de la sine înţeles, adica despre cât de mult îmi plac clipele alături de familia mea mică sau extinsă (cu părinţi, rude, prieteni...). Am să atac strict egoist, enumerând mai mult sau mai puţin explicit ce îmi face mie plăcere. 
În primul rând să încep cu ce ne bântuie şi când suntem veseli şi când suntem supăraţi, deşi din motive diferite, adică gândul la mâncare! În primul caz mâncăm pentru a sărbători, în al doilea mâncăm pentru bonus-ul pe care credem că-l merităm fiindcă viaţa-i crudă câteodată sau mâncăm compulsiv pentru că creierul cere recompense pentru fiecare fiasco al vreunei acţiuni, aşteptări, dorinţe. Deci, ce-mi place să mănânc? Dulciuri, de la prăjituri cu multă ciocolată şi caramel, la ciocolata normală cu lapte sau cea neagră cu mentă sau torturi cu blat din nucă şi creme felurite... mă rog, tu oferă-mi şi o clătită cu dulceaţă de căpşuni sau o gogoaşă simplă că nu te refuz! Ce n-aş mai refuza, de asemenea... sarmale, piftie, cârnaţi de casă, că tot mi-am amintit de gustul lor acum de sărbători... vreau şi o supă cu găluşte pufoase, o ciorbă cu afumătură sau o una de perişoare acrită cu borş... o supă cremă de ciuperci, pui, legume un pic apoase, nu foarte groase, în care să presar câteva crutoane... Între mese vreau fructe, brânză cu roşii, piper şi ulei de măsline... salată verde cu lămâie. Îmi plac şi chestiile acelea pe care doamnele nu le mănâncă decât în intimitate gen şuncă şi ceapă, tobă şi muştar, cartofi prăjiţi cu usturoi, am momente când mor de poftă după ele... Pe lângă toate aceste delicatese autohtone, mă dau în vânt după bucătăria mediteraneeană, foarte rar după cea americană sau turcească, îmi plac unele feluri gătite de greci şi japonezi... 
Şi cum se relaxează omul după ce mănâncă, mai ales dacă-i prea frig pentru o plimbare lungă? Cu o carte, cu un film, pe o reţea socială, ascultând muzică, scriind, făcând sport lejer (sport nu imediat după masă, mai laşi mâncarea să se aşeze puţin), te aşezi comod pe canapea la TV, desenezi ceva, colorezi mandale să te relaxezi...
Noi am tocmai am mâncat şi în mai puţin de o ora vom porni către cinema, este miercuri şi e ziua de happy day, adică biletele costă mai puţin (ne prind bine economiile după excesele făcute de sărbători). Filmul este HD, îmi place mult să intru în decor.
Voi reveni însă să-ţi detaliez şi celelalte mici plăceri sau diverse pasiuni prin care pot spune că nicio zi nu seamănă cu cealaltă, iar rutina este aproape inexistentă...
O seară plăcută!