Rânduri despre gânduri...


Ce mai fac, ce mai spun... cam de mult n-am mai adăugat aici micile mele confesiuni. De fapt, mai bine le-aș spune rânduri, pentru că mărturisiri la întâmplare nu prea fac din multe motive pe care viața mi le-a revelat. 
Unul este faptul că de multe ori, dacă scrii la nervi, e posibil să împroști prea tare cu noroi și probabil să pătezi rău hainele, să nu le mai scoți față, adică respectivul să nu poată trece peste. Ironia în cazul acesta este că te pătezi de cele mai multe ori pe tine, mai bune trage aer în piept, abține-te, rămâi cu vorba-n gură și, dacă și peste o săptămână simți și crezi la fel, dă-o afară. Dacă-ți pierzi prestanța în fața ta, dacă vei constata că mai bine tăceai, îți faci apoi o mie de gânduri, scenarii... Într-un fel sau altul îți pare rău. Deci, așteaptă!
Un alt motiv este acela că nu vrei să rănești persoane dragi, rude, prieteni, cunoștințe. Însă, în cazul ăsta mai bine nu scrii, te limitezi la observații generale. Ca să devii o felină adevărată dintr-o pisicuță trebuie să ataci, dacă se poate fără scrupule sau păreri de rău. Marii scriitori dezvoltă orice subiect, iar ca gazetari taie-n stânga și dreapta, au acest mare curaj al primei sincerități, fără să le pese că părinții și rudele vor citi acele rânduri, fără pudoare, cu doza de nebunie necesară oricărui demers artistic. Genul critic se pliază pe felul meu de-a fi, dar nu-s suficient de caustică, n-am destulă forță, sunt empatică, fac schimb de roluri, mă apucă mila...
Cineva, nu mai știu exact cine, spunea că "atât timp cât scrii ce vrei, numai asta are importanță". Într-adevăr, nu trebuie să sacrifici ceea ce ești fiindcă ți-e teamă că vei fi judecat, analizat, luat la puricat. Dacă nu scrii din suflet, pentru că simți nevoia, dacă nu vorbești despre tine și gândurile tale cu toată gura, dacă-ți denaturezi resorturile intime din n cauze sau te minți fără motiv, atunci mai bine închizi caietul și te uiți la un film. Poate fi și la nivel mental, filmul vieții tale, de exemplu, unele părți pot fi de-a dreptul instructive...
Ar mai fi câteva motive, le păstrez pentru un "va urma"...




Într-un fel, am scris toate acestea să mă justific, să-ți spun ce mă împiedică să fiu sinceră total, dacă s-ar putea vreodată întâlni o asemenea deschidere în cazul vreunui adult, în toate circumstanțele. Să-ți spun că încă mă descopăr, încă întâlnesc situații de viață ce mă iau prin surprindere, deci nu-s o plictisită. Să știu că pot face lucruri bune să se întâmple, că multe acțiuni depind de mine și de primul meu pas în demersul respectiv. Să mă amăgesc că voi dezvolta mai mult și mai adânc aceste gânduri... 
Dar când te vezi atât de mic, neînsemnat câteodată, sinceritatea, adevărul și ce naiba ai mai căutat tu de-a lungul timpului ajung și ele pe un loc de minimă importanță... 

surse fotografii - www

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Răsfăț culinar la „Hanul din meri” ❤

Domnișoara Bubble și povestea ei total neobișnuită