Cadouri pentru cei mici!

chicco.ro

sâmbătă, 27 august 2016

În adâncul lucrurilor... (2)

imagine web
Astăzi mi-am adus aminte, datorită sau din cauza multor întâmplări, de teoria formelor fără fond a lui Maiorescu. Deși nu la ceea ce aplicam eu se referea criticul, insist să numesc unele persoane drept creaturi împachetate frumos și goale de conținut, ca unele cadouri mici care vin într-o cutie mare completată până la întregire de carton decupat (acelea vin astfel pentru că au valoare, la ce mă refer eu nu se pune problema... mă refer strict la umplutură).
imagine web
Dacă-ți servește cineva o pildă, tentația e să intri în joc, să răspunzi pe măsură, dar nu mulți știu să joace până la o concluzie acceptabilă, care să satisfacă ambele părți. Sau numai una, dacă ești în competiție. Din felul în care jonglează cu replica îți dai seama dacă omul are fond sau a asimilat pe de rost câteva vorbe mari, bune de servit stropite precum friptura cu vin. Ele dau savoare, dar nu înlocuiesc nicidecum carnea sau condimentele.
imagine web

<Nu judeca o carte după copertă!>, aud din ce în ce mai des. <Nu haina face pe om!>, alt gând de ceva secole... De ce să nu...? Eu, de exemplu, am citit cărți bine prezentate, mult lăudate, care mi-au stricat buna-dispoziție și plăcerea lecturii fiindcă erau pline de amănunte scabroase... eu le găseam total inutile...au dăunat temei alese... <n-au fost de folos, au fost stricăcioase>, după cum spunea Maiorescu. Prin analogie cu ce spunea el - în acest caz e mai bine să nu o citești deloc. Și am citit din cele cu prezentări mai puțin elaborate care m-au învățat multe și m-au făcut să zâmbesc, să plâng, să trăiesc cu personajele, cărți ce te atrag în ele, cărți în care trăiești și în imediat-după, pline de pasiune, cu intrigă interesantă, cu deznodământ neprevăzut, pe care le citești dintr-o suflare, grăbit, curios, intempestiv.
imagine web

Relativ la cealaltă maximă... câți zdrențăroși îți par ție nedezumanizați? Câți au un zâmbet larg, un mare chef de viață, o privire optimistă, o stare ce nu-i vecină cu disperarea. Câți se consideră norocoși, sănătoși, fericiți?... Și chiar acelor ce poartă o mască toată ziua pentru a strânge bani, crezi că le e bine? Știu că îmbrăcămintea nu te umanizează, dar măcar îți dă o stare de bine, de armonie și mulți se mulțumesc cu laude de suprafață, nici măcar nu-și pun alte probleme. Mai aiurea e pentru tine să ai de-a face cu un mitocan decât pentru el... el râde, tu te frămânți... Mai știi <Glossa> lui Eminescu?... <ce e val, ca valul trece>, e indicat să păstrezi distanța, să-ți iei spațiu, cum spun copiii trendy :).
imagine web
Haina nu te face om, dar te îmbracă decent, curat, elegant, te face demn ca om, asta în cazul în care-ți pasă, dacă ai dispoziție, dacă te deranjează să pari insensibil sau abrutizat. De multe ori îți împrumută starea ei curată, cuminte, elegantă, politicoasă și... important... îți poate schimba starea de spirit, atitudinea, optica...
foto MLM

Pe altă zi/noapte, acum tv sau carte... Îți mulțumesc pentru prezența ta în acest spațiu...

miercuri, 24 august 2016

Trăite, văzute, prinse din zbor...!

imagine web
           Mi-aș începe multe postări cu sfaturi de gen <așa nu!> sau <nu face!>, însă mie nu-mi place să dau sfaturi, ci doar să-mi povestesc experiențele și... pentru cine trage anumite concluzii de folos și pentru sine nu pot decât să mă bucur. Mărturisesc că-mi place mult mai mult să citesc decât să scriu (îmi place să scriu de mână, în schimb :) ), e mai comod, însă acest mini-ecosistem al meu simte nevoia să accentueze, să se pună-n gardă relativ la multe probleme, iar faptul că le scrie aici negru pe alb le relevă, le subliniază importanța, avertizându-i totodată și pe alții care pot cădea în capcane pentru că nu le sesizează, nu le percep atent. 
De exemplu, o modă idioată și total nesăbuită este mâncatul în fața calculatorului sau telefonului mobil, singur, cu ochii în ecran, îngurgitând grăbit nici tu nu mai știi ce, înghițind aproape nemestecat, gâfâind, cu gândul la țigara ce urmează (de fapt, aceea este pauza- nu masa :)... o poți numi lejer pauză de... țigară!). Am urmărit asemenea specimene, știu ce spun.
         Altă greșeală umană, deci scuzabilă, este aceea că oamenii  iau de adevărat, de bun, de drept aproape tot ceea ce văd scris prin ziare. Jurnaliștii, ca și noi, sunt oameni, ei pot crede că au dreptate, că spun adevărul, dar poate sursa lor nu este adepta veridicității și atunci și ei, cei ce scriu ceea ce le furnizează alții, se pot afla într-o eroare pe care ți-o induc implicit și ție. Subiectele senzaționale de presă sunt puține, dar circulă alături de <o bandă adezivă> și se lipesc peste tot, unele prin amploare, altele prin modă, fiind comentate în fel și chip și dezbătute în toate felurile și din toate punctele de vedere, mai puțin al tău. Așa că, acum e momentul să le treci prin propriul filtru de gândire și prin experiența ta, fără grabă, frică sau panică. Adu-ți aminte <verba volant>, dar nu tot ce zboară se mănâncă... Iar subiectele care umplu restul ziarului, revistei, știrilor tv sunt de multe ori neluate în dezbatere prea mult, ci-s precum o melodie care nu-ți place la început, dar ajungi s-o fredonezi fiindcă ai auzit-o de prea multe ori și-ți domină o parte a timpului, fenomen cunoscut drept <ohrwurm>. Adică, tocmai trecând razant peste ele îți rămân în minte spre a fi rumegate în arhiva creierului tău și aduse, când vine vorba,  precedate sau succedate de un <da, parcă am auzit>... ceva de care nu ești prea sigur, nu știi prea multe, dar care știe să te macine, devenind o problemă... Deci, ar fi bine să fii atent și la acelea, la ce citești și nu să mergi pe sloganul, stupid din punctul meu de vedere, <citește, n-are cum să-ți facă rău>... ooo, ba da, are cum, se poate să... mai bine nu...! ... folosește-le mai util, pentru asta, de pildă:
imagine web

             Lumea fierbe, se întâmplă atâtea tragedii, nimic nu mai e sigur (dar nici n-a fost vreodată)... pe lângă tragediile la scară mică ce umplu buletinele de știri, din când în când survin dezastre, însă nu trebuie confundată proximitatea temporală cu cea spațială. De acord, empatizăm mult, suntem alături, ne pare rău, dar nu ne confundăm. Nu spun asta pentru că nu am sentimente, ci pentru că fiecare are sau trebuie să-și construiască un confort mental, fiindcă nimeni nu trăiește în locul tău. Îmi spun asta mie, mai ales! Îmi spun săracii de ei, cei afectați, cei loviți! Îmi spun că-i o tragedie oriunde s-ar întâmpla! Dar de ce trebuie să se aducă imediat pe ecran - <ce ar face România în astfel de cazuri?> Pentru ce și de ce atâtea analogii, paralele, comparații? Personal, mă deranjează! Vreau filmul meu frumos, senin, armonios în care viața se trăiește zi cu zi, normal, nu în teamă! Nu-mi introduce suspansul artificial și nedorit doar că n-ai tu cu ce să umpli spațiul de emisie! Adică, dacă se întâmplă într-un loc, nu e necesar să se-ntâmple și în țara mea, să mă mai lase cu drama televizată a lui <ar putea, posibil, probabil> ... A devenit clasică această metodă cu chemarea experților pentru a opina despre ceva posibil. Timpul probabil - experți. Incendii - experți. Inundații - experți. Etc.. Eu știu că-i deontologic, dar cei mai mulți sunt experți cu pronostic, nu cu știință sigură! Aici e aproape totul potențial, virtual! Adică nu-i ca și cum ai citi un SF din anii 60 unde descoperi că faptele descrise deja s-au întâmplat! De-aia e bine să ai scenariul tău, multe păreri creează un Babel (pentru rândurile astea mulți mă vor urî sau, mai bine zis, și mai mulți mă vor urî, aleg să fiu sinceră însă)! Adaug însă că dacă s-ar fi întâmplat aici vreo calamitate (și s-au întâmplat destule, Doamne ferește de mai multe!) niciun ziar extern n-ar fi ținut <cap de afiș> zile-n șir sau breaking news la tv cum o facem noi, românii. Fii sigur de asta! 
         Multe am vrut să spun, revin și-n altă postare, cert e că aș vrea să reiasă de aici că e bine să faci totul în ritmul tău (dacă șeful îți zice să te grăbești, fă-o fără să te agiți, să transpiri tot, să-ți iasă ochii din orbite, vei vedea că vei termina la timp!) și să prelucrezi datele cu mintea ta înainte de a le lăsa să se sedimenteze în marele univers al bibliotecii tale interior-subiective. Reține - tu faci lumea să-ți zâmbească! Dar pentru a obține asta, dăruiește-i întâi tu zâmbetul tău!
imagine web

luni, 15 august 2016

Către 42...

Și uite cum, cu pași mici, dar siguri, mă apropii de 42, ce vârstă deprimantă, parcă ieri aveam 21, hai alaltăieri, totuși da... și-mi vine să plâng... De fapt, ce mai ascund, am plâns deja, nu vreau să-l supăr pe Dumnezeu, îi mulțumesc pentru fiecare zi de viață, însă nu o pot sărbători deplin, precum făceam la 20, 30, hai și 35... (iar pentru asta nimeni n-are vină). Simt satisfacții și trăiesc fericit și la anii aceștia, unele-s diferite de anii anteriori și mai frumoase, mai profunde poate, însă e ceva, numerele astea mari la vârsta omului mi-au trezit mereu melancolie, mi s-au umezit ochii a amintire, omul cu ani mulți nu mai poate începe, el doar continuă să meargă... Sunt multe excepții, ce-i drept, dar ca regulă asta e, ce-am zis, îți urmezi călătoria, duci mai departe ce ai început... Nu vreau să fac vreun bilanț aici și acum, îți spun doar o stare prin care trec, se vede că e destul de mohorâtă relativ la subiect, sincer sper la multe distracții în continuare fie ele mai cuminți, mai bătrânești, cunosc persoane care peste 50 încep să trăiască realmente :) .
Sunt născută pe 22 august și sunt <a catch 22 (person, situation)> (n-am zis paradox sau situație cu dus-întors, ci am scris expresia în original tocmai datorită asemănării numerelor :) ) prin însăși existența mea (poveste lungă, largă, pe care n-am de gând s-o narez) și prin însuși felul meu de-a fi. Zodiacal vorbind, uneori sunt Leu, alteori Fecioară, adică nici cal, nici măgar ca fire :). Am de la ambele, dar n-am lipsa de scrupule în atingerea unui țel a nativilor din Leu și nici ipocrizia celor din Fecioară. Sunt și Tigru, după zodiacul chinezesc. Însă, cu toate calitățile aparente sau reale, mi-ar plăcea să schimb multe la mine. Mai ales în felul în care mă comport uneori (situația aia în care țipi la cineva pentru că ești nervos din cauza altuia, decizii pripite etc.). Eh, pe măsură ce mă mișc, mai ajustez din mers unde-i necesar, cam toți fac astfel. Atât deocamdată...
Le urez <La mulți ani> tuturor prietenilor ce au sărbătorit onomastica de Sf. Maria, să fie sănătoși și să aibă belșug în inimi și în case! 
Noapte frumoasă ție, mie...!
foto MLM


luni, 8 august 2016

Panseuri

Un gând de peste ocean spune <Never stop doing your best just because someone doesn' t give you credit> și este unul dintre citatele motivaționale pe care-l consider demn de comentat fiindcă mulți oameni chiar se retrag înainte de a începe cu adevărat din cauza criticilor malițioase, mai lămurit a bețelor în roate spuse-puse de cei care, din diverse motive, invidia mai ales, au satisfacția (perfidă) de a nu te vedea reușind. Există asemenea specimene frustrate din varii cauze, unele se ascund după mască mai bine, altele mai prost, altele deloc. E bine să ai lângă tine un prieten bun în astfel de cazuri să comentezi situația, dacă nu-l ai, ia un caiet, nu lăsa lucrurile (răutățile altuia) să dospească în mintea ta, dă-le afară, găsește-le o explicație sau... o scuză - dacă ești mai iertător, nu le lăsa, mai ales, să te întoarcă din drum sau să te oprească.  Cel mai bine este să crezi în tine și să te cunoști profund. 
imagine web

Un alt gând îl completează pe primul și te invită - <It doesn' t matter how slow you go as long as you don' t stop>. E un imbold bun chiar și pentru cei care au tendința de a amâna (dar nu sine die), e impulsul oportun pe care cine te iubește ți-l dă când te vede ușor nehotărât sau descurajat. 
imagine web

Sunt multe maxime la modă acum, mulți le folosesc fără să aibă o cultură solidă ca fundament, alții le pot emite din mintea lor grație unei solide temelii formate de-a lungul anilor. Însă, de oriunde ar veni ele eu zic că e bine măcar să le citești. Cu sau fără explicațiile <corespunzător aferente> ...

Sting - Send Your Love

duminică, 7 august 2016

Să fie vară mereu!

foto MLM
Îmi place vara, precum știi, cel mai mult. Pentru că vara merg la mare... hm... Astfel ar suna o compunere școlară. Eu aș continua precizând că-mi place senzația pe care mi-o dă vara, de mult timp ziua, de nopți calde, înstelate, ce te revigorează după ce ai asudat întruna... ador răsăritul de soare, soarele la amiază lângă o apă, apusul prelung... ador copiii cu trotinete, mașinuțe, biciclete, singuri prin fața blocului, supravegheați de părinți pe geam (în timp ce li se pregătește prânzul sau cina)... Îmi pun întrebări, de pildă, cum trece paznicul de la fructe și legume de vis-a-vis peste noapte, oare are răbdare, ce gândește, cum poate sta treaz noapte după noapte, stă pentru bani sau e rudă cu patronul etc.?... 
Ador să-mi las părul plin de apă după baie... să-mi ude tricoul... ador incursiunile prin terase... ador faptul că-s născută vara... 
imagine web
foto MLM
Îmi place natura și ceea ce oferă ea pe timpul verii, majoritatea fructelor și a legumelor acum apar... Nu-mi place însă că cireșul amar din spatele blocului este lăsat an de an <să cedeze> fructele asfaltului pe care calcă apoi toată lumea cât e vara de lungă, lipindu-se pe încălțări într-un mare și repetitiv fel... s-ar putea mobiliza un producător să-l scuture, să adune roadele și să le valorifice... Așa sunt unii, burdușesc frigiderele ca să aibă de unde arunca, neglijează ce au la îndemână și preferă să cumpere decât să depună puțin efort, dar resursele sunt finite, acum nu că fac pe lupul moralist, chiar așa e, și totul pornește de la exemplul personal. Prefer să iau strict ce consumă familia mea într-o zi, dacă am ocazia umplu sticla de la o fântână sau un izvor, nu arunc deșeuri pe jos - le țin până dau de un coș etc.
Îmi place vara chiar dacă organismul meu nu mai e tânăr și tolerant cu soarele și căldura ei... Adică, eu iubesc soarele, dar el nu mă mai iubește, e ca o dragoste de demult, împărtășită la vremea ei, care însă nu mai răspunde la așteptările unuia și se trezește abandonată, în timp ce-l lasă pe celălalt cu speranțe, visuri și dorințe de-acum destul de vagi...
Da, îmi place vara, îmi place mult, de ar fi Doamne, numai vară pe Pământ!
imagine web
foto MLM

Bon Jovi - In These Arms

joi, 4 august 2016

Atmosfera fierbinte...

foto MLM
Nu știu cum și cât de mult vă atacă pe voi căldura, însă eu mă topesc până la... dezintegrare :)...  Și n-ar fi ăsta cel mai mare neajuns, ci problema mea e că mă lasă nervii!! Nu suport sauna asta între betoane și din acest motiv eu, fată educată în orice alte condiții, am ajuns să vorbesc în casă ca un birjar și mai ales să urlu ca o apucată dacă nu-mi convine ceva... mai nimic, dealtfel nu-mi e pe plac! Am avut ocazii să-mi montez aer condiționat, dar n-am făcut-o, acum n-am cu ce... sau ar trebui să renunț la altele și n-am chef, n-am cum, deci tot aia e! Mă mulțumesc timp de două ore să <mă dau> cu mașina prin oraș, de colo până colo, cu diverse opriri, că urbea asta nu-i prea mare, dai un rond și în zece minute ești înapoi, așa că ne oprim la cumpărături, la cafele, la benzină și cu muzica din mașină și mult aer rece ne mai calmăm, ne mai temperăm temperatura :) ...
La meteo au anunțat ploi în săptămâna asta, a plouat însă peste tot numai la noi nu... Fructele și apa sunt cam singurele leacuri pentru mine, nu prea tolerez înghețata și nici berea, deși câte una (fără alcool) aș putea să încerc din când în când... 
Îmi place vara, o ador, însă vreau și câte o ploaie repede să-i anime pe toți, să-i scoată la plimbare pe jos, să ne dezmorțească, să se umple maidanul de copii zgomotoși și părinți ce le urmăresc jocul, discutând însuflețit.
Vreau la mare iar, vreau o limonadă uriașă, terapie cu pepene, aerosoli și întinderea nemărginită de apă...
Vreau...

foto MLM

marți, 2 august 2016

Noul limbaj de lemn

foto MLM
 Îmi plac neologismele, îmi place limbajul elevat, îngrijit, studiat, ce vine natural, fără emfază, însă nu-mi plac cei ce-n urma studierii unei limbi străine ori folosesc cuvinte din aceasta ca atare și în mod repetat (pentru a impresiona, a atrage atenția - pretinzând că nu-și amintesc sinonimul românesc), ori traduc unele expresii cuvânt cu cuvânt, deși o asociere de cuvinte poate avea, de multe ori,un cu totul alt sens. De exemplu, <it is raining cats and dogs> e clar că nu înseamnă <plouă cu câini și pisici> (deși cam e cam aglomerat internetul de aceste animale, drăgălașe dealtfel), ci înseamnă că <plouă torențial>, după cum știi.
foto MLM
Tot astfel, mult utilizata, preferata, mediatizata expresie <it makes the difference> este tradusă ca <face diferența> când ea s-ar traduce corect <este ceea ce contează> sau, într-un alt context, <that gesture made the difference>, de exemplu, poate fi tradus ca <gestul a avut efect>. Nu epuizez aici traducerea acestei expresii, ci vreau doar să spun că nu se traduce <face diferența> și <a făcut diferența>!! Trebuie să precizezi neapărat între ce și ce! Ce-i aia? Cum adică, a făcut diferența? Urmat de punct...? Nicidecum! Nu-i mai frumos, mai clar, specific și românesc să spui că <a contat>, <s-a remarcat> sau <a avut efect> și ... roadele se văd...? Este bine să studiezi puțin înainte să folosești expresii pe care tu le crezi șic și astăzi nici nu mai este atât de complicat, pe net sunt dicționare la îndemână, explicații gramaticale și chiar de nu respecți regula la virgulă, măcar nu intri în penibil cu exprimarea.
imagine web

Canalele media creează modele, dar acestea nu-s cele mai fericite întotdeauna, cele demne de urmat, cele care <fac diferența>!!! :) :) Trebuie să alegi, să diferențiezi, să distingi între ce e de calitate și ceea ce se va consuma, între durabil și fugitiv.