marți, 26 iulie 2016

De pe la mare...

Am venit deja de la mare încă de duminică seara, foarte puțin bronzată după o săptămână, însă ceva mai relaxată, bine dispusă datorită distanțării de orașul meu iubit, dar peste măsură de repetitiv. Am fost deci, ca de obicei, la Mamaia (de fapt cazarea undeva pe lângă Plaja Tataia, iar locul de plajă ales tot la Mamaia, de trei ani încoace cam același). Am variat un pic activitățile, adică am mers la Aqua Magic (anul trecut în septembrie era închis) unde am profitat de aproape tot ce era acolo - un râuleț cu bărcuțe pneumatice, o piscină pentru adulți cu un bar gen peninsulă, piscine pentru copii și pentru bebeluși cu aranjamente frumoase gen submarine, palmieri, delfini, tobogane etc..
Am făcut poze-magnet, ceas personalizat cu o poză în care eram toți trei. A doua acțiune importantă s-a vrut a fi vizitarea insulei Ovidiu plus masa, dar vaporul se stricase chiar cu o zi înainte fix în largul
lacului Siutghiol  (te invit să citești legenda lacului în recomandarea mea de pe G+, deși articolul este de acum trei ani și între timp din două vaporașe a rămas unul) - bine că nu s-a stricat cu noi în el, barjele alea mici (ce-l înlocuiesc) pe ditamai lacul nu-mi prea inspiră încredere, eu îs mai nevricoasă, claustro, agora etc., am îmbătrânit de-a binelea și cam aiurea, am tot soiul de temeri, griji, frici! În
fine, am rămas cu intenția nefinalizată, deși cred că ar fi existat și alte modalități de a ajunge pe insulă... Al treilea obiectiv ar fi trebuit să fie delfinariul și planetarium-ul, care veneau fiecare la pachet impus cu o (singură) microrezervație - adică teoretic trebuia să ajungi la orele 14, de ex., și să iei un bilet pentru toate trei deodată, la 14 ar fi început demonstrația la planetarium, iar la 15 la delfinariu. Dar cine să știe? Noi am fost la planetarium+ microrezervație, urmând ca-n ziua de plecare să prindem spectacolul de la 13 de la delfinariu.
Când am ajuns acolo biletele pentru spectacolul de la 13 erau epuizate, însă, atenție, dacă totuși am fi luat bilete ne-ar fi fost servite încă o dată cu cele de la microrezervație, lucru care mi s-a părut absurd din moment ce i-am explicat doamnei de la ghișeu că vizitasem microrezervația cu o zi înainte, arătându-i și biletele, mă rog, bonurile fiscale. Și ca să fie treaba- treabă, ca-n filmele cu proști, se bagă-n vorbă și un nene, turist ca și mine, spunându-mi că degeaba mă cert cu tipa, că nu e vina ei... bla, bla... e inutil să-ți spun cred că nu mă certam, ci căutam lămuriri, iar pe el l-am ignorat, urăsc genul asta de sfătoși... aștia-s ca ăia de beau de sting și-ți numără țigările (mă refer la cei ce nu-s din anturajul sau familia ta, care se presupune că-ți vor binele)... Așa că, acest obiectiv a fost atins doar pe jumătate, am rămas super-încântați de planete și stele și de demonstrație, tipa care prezenta avea voce plăcută și discurs fluent, per total am fost plăcut impresionați. În ceea ce privește delfinii, am văzut la tv o știre cum că i-a mutat într-un bazin mai mare, ieri parcă, deci cu prima ocazie vizităm, poate între timp mai sesizează cineva anomalia cu biletele, nu poți obliga totuși un om să viziteze respectiva microrezervație două zile la rând, oricât de interesantă ar fi...

Mai am multe să-ți povestesc, mai bune sau mai puțin bune... poate le voi semnala cândva pe cele de evitat, gen ca la noi la nimeni, mulți le-au experimentat deja, de exemplu acum doi ani mi s-a servit prăjitură râncedă, am plătit-o, dar n-am mai călcat pe acolo, anul ăsta la fel, în prima zi au adus aripi picante cu miros și doar văzuseră că le comandase copilul, îmi pare rău că nu i-am zis că-i fac cinste bucătarului cu ele dacă vine să le mănânce pe toate în fața noastră, ăștia n-au Dumnezeu, nu se gândesc decât la bani, noroc că gust prima din farfuria fetei, pe ăștia i-aș verifica la sânge și le-aș da amenzi să se sature de măgării... bineînțeles că nici  acolo nu mai intru!
Dar marea e marea cea frumoasă cu apă caldă, revigorantă, iubesc marea asta cel mai mult dintre toate mările și apele, un chaise-long să stau puțin la soare și iar în mare, n-am stare pe mal, ce bine e în apă, ce frumos a aranjat Dumnezeu să putem ajunge în iulie și la mare și la munte!
Voi adăuga câteva poze, nici nu am făcut prea multe, mă mulțumeam cu briza mării și sentimentul de destindere, de regăsire a echilibrului, de seninătate pe care le aveam uitându-mă în larg...

vineri, 15 iulie 2016

Între ce vrei și ce ai...

imagine web
Mă gândesc câteodată cum ar fi arătat viața mea, de fapt cum aș fi perceput-o, dacă aș fi alergat cu sete și lăcomie după bani și alte bunuri materiale. Aș fi fost cu siguranță un <om>  invidios, frustrat, complexat, pentru că nu m-aș fi comparat probabil cu cei ce au mai puțin, ci cu aceia ce au mult mai mult. Întotdeauna am considerat ca vis pentru care nu trebuie să dai din coate sau din condei înavuțirea aceasta gen actor celebru, mare om de afaceri sau prinț moștenitor. Nu spun că acei oameni nu asudă pentru ceea ce au sau au dobândit, ci că eu nu mi-aș bate capul și nu m-aș zbuciuma pentru a atinge acel stadiu de bunăstare, pe care-l consider puțin ajutat de hazard, circumstanțe sau noroc, nicidecum numai muncă. Am avut, ce-i drept, o scurtă perioadă în adolescență spre primii ani ca adult în care-mi scânteiau ochii și mi-aș fi dorit mult, foarte mult. Multe mi le-aș fi dorit câștigate de mine, altele în dar. Și n-o să spun nici cum spuneam atunci pentru a mă consola pentru ce nu puteam obține, că eu  îmi voi manifesta și justifica existența prin inteligență, cunoștințe, cultură, ci o să precizez, ba chiar voi sublinia că amândouă se întrepătrund, ba chiar sunt condiționate reciproc. Fiindcă, până la urmă, un om instruit și rafinat în interior și-n exprimare are sau ajunge să aibă și mijloace decente de trai și un om cu bani, chiar ne-debordând de inteligență și intuiție, ajunge să se exprime elevat și cu un anume stil.
Ca o concluzie, e bine să ai destul, e indicat să știi suficient, e bine să fii educat, să profiți de șanse, însă nu te supăra prea tare dacă îți scapă ceva, acel ceva n-a fost pentru tine sau cel puțin nu în acel moment. E aiurea să-ți pară rău după un <putea fi>, e urât și nesănătos să reproșezi sau să-i învinuiești pe alții pentru un eșec de-al tău. E bine de multe ori să-ți exprimi recunoștința și să ai o doză bună de optimism, întotdeauna bazându-te doar pe tine pentru a atinge clipa de fericire și momentele de relaxare, pace, împăcare interioară. Apoi, zâmbetul tău să treacă la toți - pentru că nu există moment perfect trebuie să iei clipa și să o faci perfectă!
imagine web
Vacanță frumoasă, însorită!
imagine web

marți, 12 iulie 2016

O minivacanță... cadou! :)

eu, în drum spre Moeciu de Jos, Brașov
Moeciu de Jos, Brașov

Mă desprind cu greu din citit („Toată lumina pe care nu o putem vedea” - Anthony Doerr), nu mă așteptam să fie într-atât de captivantă cartea, pentru a-ți povesti câte ceva din scurta, dar relaxanta excursie la munte, Moeciu de Jos, Brașov. O să trec razant peste descrierea unei mări de verde pur și crud oferit din abundență de munții și văile de pe drumul până acolo,



pentru că toți știu ce frumoasă-i țara noastră, ce forme splendide are... de relief :)... munți împăduriți, poieni cu râuri reci și... limpezi, de ce nu?, unde florile sălbatice țes un covor armonios, atractiv... izvoare răcoritoare, ce le apar în drum călătorilor la momentul oportun... Deci...
Am plecat din Târgoviște sâmbătă pe la 11 și am ajuns la destinație cam în două ore.



Pentru cei ce se gândesc că este foarte costisitoare o astfel de escapadă o să adaug că noi am mers ca invitați... ziua de naștere a tatălui meu, la mulți ani sănătoși și frumoși!... însă doua zile și o noapte ne-ar fi costat (fără mâncare) 180 lei, adică 80 de lei camera și 100 de lei benzina dus-întors, ceea ce eu nu consider a fi o sumă foarte mare... Am mai mers acum 4-5 ani la aceeași gazdă, pentru trei zile și am avut timp ca în ziua în plus să mergem la Castelul Bran, ceea ce n-am făcut de data asta... Am revăzut însă cu plăcere Cheile Grădiștei, arena de biatlon, împrejurimile minunate, nou-construitele camere pentru sportivi ce nu erau încă finisate...


 



Am cules cu plăcere flori de câmp într-o scurtă plimbare cu fetele în prima zi, după prânz, urcând pe lângă un râu din împrejurimile cabanei... m-am năpustit asupra unei tufe de zmeură, nevăzând urzicile, noroc că n-am luat decât câteva fructe zemoase, urmând să-mi cumpăr apoi un coșuleț tapetat bine cu frunze de viță dublu îndoite (de parcă scria pe mine că-mi plac sărmăluțele...), urât, ce să mai, ne facem de râs cu astfel de obiceiuri, străinii ne bagă pe toți în aceeași oală :) ... 

Ce-i mai important e că m-am decuplat și deconectat de la tot, îmi desfătam privirea și mi-o înecam în verde, copilul se descurca și singur, soțul meu mi-a oferit un alt buchet de flori de câmp în locul celui lăsat la râu din pricina cățelușei (un moment l-am lăsat pe iarbă și...!!), mâncare bună, grătar în natură, ce mai totul a conspirat la, pentru și către o scădere în intensitate a tensiunilor acumulate în orașul nostru frumos, dar sufocant peste măsură în zilele caniculare... Am ales câteva fotografii, n-am prins prea multe imagini, mai mult le-am savurat, sper să-ți formeze o poveste, pe lângă sau împreună cu rândurile mele... Îți doresc o vacanță plăcută!











Fotografii MLM

vineri, 1 iulie 2016

Până când Te voi vedea...

imagine web
Am reînceput să citesc Biblia, citisem deja o șesime, cred cu sinceritate că este important ca un om, mai ales unul care scrie, să o cunoască, multe povești de viață sau livrești au ca punct de pornire această carte. Nu sunt o fanatică, vreau doar să înțeleg mai bine, nu caut nici măcar întâmplări care să mă inspire, ci vreau doar să mă cunosc prin modul de gândire ce-mi va fi schimbat sau nu după lecturare și să pricep mai clar, poate, lumea în care am ajuns să trăiesc. Dar nu mă pot împiedica, totuși, să mă întreb cum ar schimba Iisus, la o re-venire (încă sunt la Vechiul Testament, dar de-a lungul timpului am spicuit din cel nou diverse texte, epistole, parabole în mod disparat) viața noastră, a tuturor, de fapt ce am face noi, oamenii, altfel decât ceea ce facem?... cum ar fi viața noastră, în ce sens s-ar schimba? ... Cum l-am primi pe Cel de Sus, l-am dori om, cu greșeli și păcate, ne-ar fi mai ușor să-l acceptăm astfel fiind?... Sau l-am dori pur, fără de pată și păcat?... Am aștepta de la El să-și țină promisiunile, când știm că noi înșine, poate, nu am fost capabili să ne stăpânim pornirile (chiar doar în gând!), să ne înfrânăm poftele, ne-am călcat cuvântul? Trec peste gândul vehiculat de mulți, care spun că lumea ar cataloga drept lunatic orice individ s-ar declara Iisus... de fapt, cum ar putea să le-o dovedească, sincer cred că nu s-ar obosi, nu s-ar deranja, ar găsi lipsit de sens... Probabil, ar trece la fapte... Și bine ar face! Totuși, cum ar fi?... e un mister, e o curiozitate dezirabilă... Ar lua-o domol, sistematic sau ar fi ca trăsnetul, avertizarea înainte de tunet?... va face schimbări radicale sau pe alocuri doar?... va schimba idei sau civilizații?... va lucra din umbră sau în văzul tuturor? 
imagine web
Te vei mira poate de felul meu simplu și simplist, poate, de a pune problema, însă mulți abordează astfel, mai ales copiii (li se predă și-n școală opțional) își pun și pun tot felul de întrebări și am fost și eu cândva unul, cu imaginație, fascinată de credință, plină de speranță... acum însă aș face un vox populi printre adolescenți, cei cu sertărașe trasate în creier, că pe ceilalți îi văd destul de des la știri și nu neapărat în lumină favorabilă... nu, cei care se mai și informează din când în când, mai asudă cu cartea-n mână, e-book-reader-ul, ziarul... care vor să afle, care au opinii... da, oare, acum când viața te poartă grăbit prin timp, când totul e o mare tumultuoasă, mai știi să menții valorile vii și corabia pe rută?... mai știi să mergi încet, să-i respecți pe ceilalți, să simți recunoștință în fața unui gest frumos, să fii blând, iubitor de viață și de semeni, politicos, atent cu mediul și cu comunitatea ta, să ai conștiință și ea să te certe dacă faci ceva lipsit de etică și rău? Ai un set de idealuri și un sentiment de apartenență? Ai o credință, a ta, proprie, fără legătură cu un teanc de superstiții, bazată pe viața și trăirile tale, emoțiile, sentimentele și învățăturile dobândite experimentând? Ai o așteptare, mai multe...? Mă gândesc că dacă da, îl vei găsi cu surprindere pe cel divin în tot... aproape, departe, într-o carte, într-un om, în emoție, în clipă, în răsuflare, în privire, în tăcere, în melodie, în mulțime, în singurătate, în chipul ce ți l-ai creionat, într-un zâmbet de acord...
imagine web