Enrique Iglesias în concert

imagine web
foto MLM
La concertul tău, Enrique, am adunat emoții, senzații, trăiri neexperimentate de mine până în prezent... A fost un amestec tumultuos de șoc plăcut cu surprindere totală, am trecut de la admirație la superlativele minunat, extraordinar, fabulos... Nu-mi vine să cred încă, deși am trăit atât de intens stare după stare, că un singur om a adus cu el, într-un spațiu limitat, un vast continent! Pentru că tu ai adus America de Nord cu tine, după cum Julio mi-a sădit Spania și cealaltă Americă în inimă... Lumina din jurul tău era trăznetul, tu erai un tunet plăcut și melodios, iar eu eram într-un oraș cosmopolit hălăduind, liberă, fără noapte, fără zi... Tu, atât de plin de surprize, variat precum piesele tale, credeam că te cunosc, dar nu... tu acum ai devenit o enigmă, deși îți fredonez melodiile încă din '99 cânt te-am văzut prima oară în <Bailamos>... deși, pe unde vedeam ceva scris despre tine citeam interesată să aflu, să știu ceva mai mult... nu știu nimic, Enrique, decât felul în care te descrie pasiunea mea, care știe că ești rupt din soare, splendid de imprevizibil, divin ca ritmul tău, căutător asiduu de perfecțiune în registrul sunetelor muzicale... ești cel ce se re-aduce la viață pe sine însuși prin dorința de a străluci în ceea ce face (atribuind publicului meritul), ești pasărea Phoenix, arzi în fața noastră cu fiecare cântec și te re-inventezi cu fiecare apariție... Primești biletul de călătorie cu prețul unui zâmbet, precum o spui tu, ai șters hotarele trasate între țări și culturi, ai sădit iubire în atâtea inimi. Ești o stea atât de înaltă, cu mesaje fascinante pentru mine, care-ți urmăresc traiectoria din ce în ce mai luminoasă și mai impactantă. Știi să tremuri, să te arăți slab și vulnerabil purtându-te natural, dar când vibrezi o faci într-un mare fel și, pe 12 mai, România a vibrat cu tine, a palpitat ritmat și intens... inima ei s-a rătăcit între note și dansul i-a fost spontan, veritabil, amețitor de năvalnic... Cuvintele mele sunt atât de sărace încât cu greu pot descrie emoția ce m-a cuprins, o impresie puternică, un entuziasm adolescentin... chiar n-au trecut 17 ani, m-am simțit tânără, înflăcărată, am simțit că ritmul întâmplărilor a ținut pasul cu timpul... fie și pentru o seară...  Definitiv, El Grande Dios a pus în tine ceva din divinul Său, iar tu n-ai risipit nimic! 
So "there is no light like yours, no breeze quick enough to carry your fragrance" (Rumi)
foto MLM

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Răsfăț culinar la „Hanul din meri” ❤

Domnișoara Bubble și povestea ei total neobișnuită