Tendință...

         
imagine web personalizată
          Destul de deprimantă și cam gothică atmosfera asta toată-ntr-o ploaie. La un moment dat nu mai avea răbdare cu picături, ci turna mai amplu, mult mai îndesit și zgomotos. Cu toate acestea, îmi place să privesc ploaia, îmi place să savurez o cafea lângă fereastră, în timp ce prin cap se plimbă grăbit idei, gânduri, păreri despre câte-un trecător nerăbdător să ajungă la oarece adăpost. Prefer însă ploaia de vară ce înviorează, purifică aerul sufocant și natura uscată, toată încordată, ce așteaptă, speră o revigorare. 

        În zile ca acestea, ca o experiență de scurtă durată, mi-aș dori să fiu o lebădă, pe lac, departe de mașini ce te stropesc, oameni și mai adânciți în gânduri decât în zile mai umane, <departe de lumea dezlănțuită>. Să fiu, într-un moment în timp, Lebăda lui Mihai Eminescu...


Când printre valuri ce saltă
Pe baltă
În ritmu ușor,
Lebăda albă cu-aripele-n vânturi
În cânturi
Se leagănă-n dor;
Aripele-i albe în raza cea caldă
Le scaldă,
Din ele bătând,
Și-apoi pe luciu, pe unda d-oglinde
Le-ntinde
O barcă de vânt.



imagine web

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Răsfăț culinar la „Hanul din meri” ❤

Domnișoara Bubble și povestea ei total neobișnuită