Fascinația

imagine web

Câteodată sunt atât de panicată, mi-e frică tare și-s dusă atât de adânc în negură încât îmi vine să plec din mine, vreau s-o iau la fugă să nu mă mai întâlnesc eu pe mine însămi. Dar, din fericire, nu-s de nereparat, nu-s chiar un caz închis, nu-s chiar o priveliște dezolantă. Un zâmbet, o floare, o rază de soare, vorbele cântecului, mă mai mișcă de pe graniță. Uneori le caut. Alteori, de cele mai multe ori, ele vin, se insinuează liniștite, fidele în ființarea mea zilnică, precum se așează tangențial, razant un fluture pe un umăr. Zboară repede, dar lasă vraja. Și-mi pare bine, le primesc cu drag, chiar tu mi le aduci adeseori, și nu le aleg, nu le cern, și-mi plac, și mă hrănesc cu ele, sunt savuroase, aromate și vin la timp... modelându-mi existența, cotidianul rutinat, mă bucură, mă-nfurie, mă fac să vibrez, să simt viața. Și te văd și pe tine zâmbind acolo, lângă, pe stradă, în autobuz, în parc și privirea ta îmi confirmă că pot fi eu însămi fără să risc să ies rănită din această expunere, prezența ta îmi place,implicarea ta mi-e călăuză,aprecierea ta e motivația mea, acordul tău mă pune în mișcare. Să ai o zi minunată!

imagine web