Cadouri pentru cei mici!

chicco.ro

sâmbătă, 30 aprilie 2016

Ce vezi în cale într-o zi de plimbare!

zona de plecare
pe bulevard
❤  zilnic primesc floricele de la A. - mi le oferă 
cu o reverență :)  
au înflorit castanii!
 și drumul este presărat cu petale de roze :) 
gingașe floricele 

vineri, 29 aprilie 2016

Imaginându-mi-L pe Dumnezeu...

           M-am întrebat adeseori cum arată Dumnezeu. Dacă El a făcut omul după chipul și asemănarea lui, înseamnă că la chip este ca un om și la caracter de asemenea... Nu mi-l mai imaginez ca fiind un bătrân cu barbă lungă și albă, după cum mi-l creionam mental în copilărie, sub influența basmelor, ci acum îl văd și tânăr, și mai în vârstă, în fine am eu un anume chip pe care mi-l imaginez de cele mai multe ori... desigur, fiecare are...

ulei pe pânză

          Ceea ce cred însă despre Dumnezeu, dincolo de fața cu care ființează , este că este atât de răbdător încât chiar unui om fără credință, prin modul Lui de a proceda, a vorbi, a convinge prin demonstrații palpabile sau de-abia sesizabile , i-ar putea dovedi că drumul Lui este răspunsul, calea Lui este parcurs. La fel cum a vorbit, cum a convins Iisus, fiul Lui, cel prin care trecea mesajul divin. Ne așteaptă să ne hotărâm, ne arată adevărul sau unde-i ascunsă minciuna, ne aduce-n cale oameni, ne pricepe fără cuvinte, știe, e sigur, e singurul cu certitudini... Asemănarea omului cu Dumnezeu ajunge decât până la un punct, are o limită. Dincolo de ea, este bunătatea, răbdarea, iubirea Lui imensă, pacea, lumina, este forța pe care numai El o are, puterea ce te poate îndumnezei sau te poate nimici, după cum îți este sufletul... însă întotdeauna te învață, îți arată mai întâi.

imagine web

            O sărbătoare pascală frumoasă îți doresc, alături de cine ți-e drag ție!

joi, 28 aprilie 2016

Ce mai spun... :)

       
imagine web
         Zile pline, le iubesc, rămân în ele înainte de somn și cu ochii minții rememorez adăugând câteodată ce aș mai fi putut să fac sau ce am făcut greșit. Și seara, când luminile se aprind, am poftă de curse cu mașina, cu stop pentru cafea, apoi iar la mâncat kilometri... în final, acasă, tv, puțin pe rețelele sociale, o lectură nu prea lungă fiindcă mi se închid ochii, o ultimă privire către stele, gura de aer proaspăt din noapte, rugăciunea și-apoi mă las în voia lui Dumnezeu pe valurile viselor...

         Azi am vopsit ouă cu A., și-a pus mănușă și m-a ajutat mititica, le-am colorat cu vopsea sidefată, e prima oară când folosesc, au ieșit chiar drăgălașe, acum stau cuminți în frigider, le așteaptă pe celelalte de la tata, în fiecare an primesc - de la socrul meu de vopsit, de la tata deja vopsite.

foto MLM

         Mi-am cumpărat astăzi, fiindcă tot am auzit vorbindu-se de așa ceva, două cărți - una de mandale magice și cealaltă de terapie antistres, cărți de colorat pentru relaxare și concentrare. O să pun creionul să lucreze pentru mintea mea, deja o face, prin scris, însă nimic nu e prea mult din punct de vedere al <dezvoltării personale>, după cum știu că știi. Unii gătesc, îngrijesc plante, ascultă muzică, cântă, desenează, se joacă, citesc, dansează... sunt mii de moduri de descătușare... deci, e firesc să am și eu porți de evadare și să caut să fie cât mai variate și inedite pe cât posibil. 

foto MLM

            Sper să ai o noapte reconfortantă, plină de gânduri bune, frumoase, fie că vin în clipe de reverie, fie că vin în cele de repaus. Dumnezeu să ne binecuvânteze pe toți! Noapte bună! 
         

Pink Floyd - Hey You / On the Turning Away - Bootlegs







... auzind chemarea 

miercuri, 27 aprilie 2016

Laura Pausini - E Ritorno Da Te ( video clip )









❤ 

Noapte, tu...

imagine web
         Noaptea curge lin, purtând către uitare faptele, acțiunile, evenimentele de peste zi și stările, reacțiile noastre față de acestea. O contemplăm docili, o urmăm fideli pentru că ea ne dă liniște, răgaz, soluții. În noapte ne împrăștiem visurile, ea ni le cuprinde, dându-ne visele - amalgam mai mult sau mai puțin ordonat de visuri, dorințe, gânduri, proiecte. În noapte întâlnim și uitare și revelație. E momentul tău de odihnă, dar și de vibrație, de relaxare sau de emoție oportună, așteptată, căutată. Clipe de căutare a iubirii, de regăsire a sinelui, de smulgere a măștilor. Pe toate le păstrează ea, trăgând cortina elegant când zorile se apropie... 
        Să ai o noapte frumoasă, fascinantă, fortifiantă! Ție, cu mult drag...


imagine web

Metallica - Nothing Else Matters [Official Music Video]





...indeed 




Încă n-a început maratonul!

        Curată demență prin magazine, o vânzoleală deranjantă, încerci să-ți aduci aminte ce-ți mai trebuie, copilul te strigă... mamă pot să iau și asta, stai să văd cât e, de unde ai luat-o exact, uită-te după preț... în fine, ajungi, plătești și n-apuci să îndeși totul în pungă că vânzătoarea l-a preluat pe următorul și zice să muți căruciorul, ho, dragă, ia-o mai încet că nu-s avion, vorba lui O., și nici nu e vreun concurs de cumpărături rapide!! Ajung acasă indignată, comentez cu al meu husband, o bârfim pe respectiva, o perpelim pe toate părțile, epuizăm scandalizați comentariile, eu mă apuc de-o prăjitură imposibilă pentru mine până mai ieri, cremșnit, posibilă azi datorită și grație foilor de-a gata la un preț bun, gata, e gata repede, bună de dat la rece... între timp am seriale, de pregătit încă o mașină de rufe că de mâine până după Paști nu mai spăl, mai scriu, mai citesc...
cremșnitul adaptat la cerința fiicei mele - cu frișcă
foto MLM

        Sunt frumoase sărbătorile în țara mea, când eram departe nici nu știam că e duminica Floriilor, că e Paștele, dacă n-aș fi ținut legătura cu ai mei, ar fi trecut ca zile obișnuite... oricum, pe vremea când locuiam în Spania nu erau magazine cu specific românesc să poți lua produse destinate respectării tradiției. Sau lumina de la miezul nopții. Sau oamenii de aici, care, de aceste sărbători (Paște și Crăciun), își schimbă starea de încremenire de zi cu zi, devin mai... umani.

foto web 

Various Artists - Perfect Day





... amintiri ca o promisiune - vom avea și mai multe, și mai frumoase!

marți, 26 aprilie 2016

Rătăcind în idei...

           
imagine web
            E o discrepanță dezarmantă între lumi, între eu-l meu și al altuia, între lumea noastră și cea din film, între subiectele predilecte în discuțiile casnice și cele de la emisiunile televizate, între ce sunt eu și ceea ce văd alții, între ce arăți, cât arăți, dar... într-un final... toate acestea nu au importanță decât pentru tine, mintea ta fiind cea care dă 
relevanță și însemnătate acestor întrebări sau frământări. Eu zic că un peisaj nu există decât când îl străbați cu ochii, el atunci se creează pentru tine, unui drum i te așterni și vezi de-a lungul lui ceea ce ai nevoie, setea ta aduce-n cale fântâna sau mai nou benzinăria cu apă îmbuteliată... știi, într-un fel, e ca în basme. 
imagine web

          Când am plecat prima oară în excursie în Occident, prin 1999, am fost atât de captivată de peisaje ziua, de noapte, de peste tot, îmi plăcea România, mă fascinau castelele transformate în restaurante din Austria, ploaia din Germania, prețurile mari la orice din Franța, toate țările erau de vis, inclusiv Spania - ea fiind țara-surpriză, magică, unde mă aștepta sora mea. De granița România-Ungaria și parte din Ungaria nu-mi amintesc pentru că, naivă ca și astăzi fiind, m-a păcălit unul la alba-neagra, i-am cerut banii înapoi, am plâns mult, nu mi i-a dat, a plecat fluierând și n-am înțeles de ce nimeni din autocar n-a intervenit. Nu mai contează acum decât ca o mică anecdotă! Ajunsă pe plaiuri mediteraneene m-am simțit atât de fericită, nu credeam că poate fi atât de superb de adevărat: nisip, mare, plimbări, cumpărături, restaurante, dans, noapte, lună, stele, gândurile de atunci... razna, rebele... 

imagine web

            Toți au dorințe, toți au idealuri tangibile sau improbabile, ale mele, cele mai multe, sunt legate de călătorii. Nu-mi place să prind rădăcini într-un loc, îmi place acel du-te vino, dacă se poate în ocol, prin lume. Nu-mi doresc o călătorie în spațiu, chiar dacă stau mult cu ochii-n stele, din contră mă uit către ele cu speranța că-mi vor ajuta visurile pământești să devină realitate.
imagine web

            Și acum, în săptămâna miracolelor, vreau să-i mulțumesc bunului Dumnezeu că există, că ne permite și ne ajută să existăm sănătoși, că aduce Soarele în fiecare dimineață și ne veghează somnul, că avem prieteni buni și ce să punem pe masă, să-i mulțumesc pentru tot ce sunt, tot ceea ce am astăzi, înțelegere, zâmbetul copilului meu, zile colorate în speranță și...  pentru multe, mult mai mult.  Doamne, Îți mulțumesc!

imagine web

             

duminică, 24 aprilie 2016

Mie ... ❤

Sunt clipe ce se transformă în mereu...  

pictor Ovidiu Mușetescu

Julio Iglesias - Júrame (Cover Audio)

Notre Dame de Paris - Belle HD

Nicky Jam y Enrique Iglesias El Perdón [Official Music Video YTMAs]









❤ ... 

❤ ...

Esențial este...

imagine web
        Noi suntem cei care facem ca un moment să devină important. Și tot noi facem din clipă ceas, zi, an, eternitate! Omul are această șansă de a prelungi fericirea sau nenorocul de a spori tristețea. Avem privilegiul de a iubi pe cine dorim, chiar dacă ne îndrăgostim câteodată de omul nepotrivit. Pentru că, în corespondent temporal, îndrăgostirea e momentul, iar iubirea e eternitatea. S-a dovedit științific că starea aceea de zăpăceală, vecină cu prostrația, nu este durabilă, cu adevărat trainică este doar dragostea bazată pe recunoașterea calităților partenerului, admirația reciprocă, susținere, încurajări, sprijin moral sau material, respect...  pe contemplarea unui peisaj împreună, dialogul de la cafea, zâmbetul din zori de zi...  

imagine web
Îndrăgostirea e furtuna, iar iubirea în care se transformă e acalmia (cu rafale, pe alocuri! :) ). 

         Ce s-a transmis din veac în veac sub formă de literatură a fost mai ales această iubire pentru care ești gata să te sacrifici până la gesturi extreme și mai rar pasiunea nebună de scurtă durată ce corespunde stării de îndrăgostire, cu toate că și aceasta are farmecul ei indiscutabil ce te poartă-ntr-un vârtej de senzații, într-o beție de trăiri.

imagine web
Cele două stări nu se exclud reciproc, însă cu trecerea timpului înamorarea aceea ce te ține pe foc trece sau se estompează considerabil lăsând loc unei iubiri mai domoale, mai calme, mai chibzuite... rămâi cu un fel de jar adică, și asta spre șansa ta, fiindcă este ceea ce te ține în echilibru născând acel <împreună>  și făcându-l posibil și solid.


imagine web

La mulți ani!

       Trandafirilor micuți de interior trebuie să le asiguri lumină multă, inclusiv cea directă a soarelui. Ei sunt gingași și este bine pentru dezvoltarea lor armonioasă evitarea plasării într-un colț întunecos al camerei . De asemenea, au nevoie de căldură pentru a inflori și a ne bucura cu aspectul delicat al florii lor. Mai luăm în calcul și menținerea unei temperaturi constante și evitarea variațiilor bruște foarte rece-foarte cald. Din câte am aflat, cel mai bine este să îi păstrezi în vase de plastic, ce mențin umezeala, dar să ai grijă să nu-i uzi în exces. Cel mai des se udă primăvara și vara. Pământul în care cresc este cel normal pentru flori combinat cu îngrășământ și nisip.
       Am scris despre aceste flori pentru a ura <La mulți ani> tuturor celor ce poartă nume de floare și în mod special surorii mele, Florina, pe care o iubesc, o admir și o aștept cu mult dor acasă. Te iubesc, păpu! 

La mulți ani!
artist plastic Ovidiu Mușetescu
           

sâmbătă, 23 aprilie 2016

Van Halen - Jump





... u must say like he says - I get up! And nothing gets me down!... :)

autenticitatea sau lipsa ei...

imagine web
M-am tot gândit că dacă ar exista câte o descriere perfectă pentru fiecare moment, stare, situație, sentiment, atunci am avea niște definiții precise pentru un număr finit de evenimente. Pentru că ele, faptele există într-un număr limitat, cine diferă este cel ce le trăiește, cu modul propriu de a le percepe și de a le da o explicație sau o definiție. Numai eu-l este cel ce le diferențiază. Dar decât o (una) denumire poate fi cea perfectă pentru realitatea respectivă. Deci, va exista undeva o carte, să zic așa, o proiecție, ca un summum de date ce definesc perfecțiunea. În rest, ce s-ar scrie ar fi variațiuni, puncte de vedere, interpretări, păreri, opinii etc.. Și astfel  orice carte pornind de la aceea ar putea fi văzută ca o nouă haină a unei idei, dacă autorul nu ar avea mândria sfidătoare a celui ce crede că deține adevărul absolut. 
foto web

Și scriitorii au această vanitate, mai ales contemporanii, deși stilul unora, forma scriiturii nu-s foarte originale, întrutotul personale. Nu vorbesc de povestea din ea, ci de felul de a o reda, nu mă refer la subiect, ci la tendință și predilecție spre puncte la modă (zise și in trend) dezbătute până la diminuarea importanței lor, vorbesc de teme nu foarte inedite, despre o câmpie de lipsă de autenticitate în acest vast domeniu al literaturii, dar nu numai. Nu înțeleg suficiența celor care omit că <nimic nu-i nou sub soare>. Eu înțeleg faptul că oricine este unic, însă nicio creație nu mai poate fi autentică în totalitate... ea poate avea substanță, din ea poate reieși forța omului care a modelat acel cuvânt în idei, fraze, fragmente etc.... ea poate avea o abordare neobișnuită (până la curată bizarerie :) ), poate fi nouă ca situație în sine, însă subiecte tratate original nu mai există. Primul care a pus punctul pe <i>  s-a pierdut în urma celor mulți care au preluat ideea și au întors-o cum au vrut, uneori denaturându-i chiar sensul inițial... și s-a pierdut atât de tare încât de multe ori își vede gândul pe net pe undeva, pus pe seama unor anonimi (asta în cazul unui contemporan). Și acel om, nu se supără, inteligența face posibil acest lucru, nu este indignat sau furibund. Din contră, el se bucură că a modelat o conștiință, că a adus o rază de speranță, nicicum nu se gândește la procese pentru drepturi de autor sau altfel de răzbunări. Cred că un astfel de om ar dori să fie mai bun pe zi ce trece, să trăiască frumos, să se bucure deplin de clipă, pe care știe că oricând o poate face perfectă...

imagine web

vineri, 22 aprilie 2016

Săptămâna altfel

      Zilele astea au fost pline, vizită la muzeu, la Curtea Domnească din Târgoviște, o piesă de teatru pentru copii, <Cei trei purceluși> la Tony Bulandra...zile atât de ample, dar nu epuizante.
afiș Teatrul Tony Bulandra
Ce m-a agasat a fost însă gândul că n-am scris nimic aici, ca și cum aș fi fost jurnalist de presă scrisă cu obligație stringentă de a termina articolul înaintea ultimului termen de predare (zis și deadline) și cu cât doream mai tare să deschid o pagină pentru postare nouă, cu atât îmi puneam bețe-n roate, ba că-s obosită, ba că nu mi-au ieșit fotografiile, ba că mai am și alte treburi prin casă etc.. În fine, de-abia acum m-am montat să tastez ceva despre această <săptămână altfel> din școli, idee pe care eu o consider inteligentă, se mai înviorează și copiii, și-așa fiică-mea m-a întrebat încă de la sfârșitul vacanței de iarnă despre următoarea vacanță, iat-o, a venit, ghicești-la sfârșitul ei-care va fi întrebarea... 
       
surprins înclinat...
Deci, săptămâna a fost chiar altfel, au avut și un concurs la matematică, apoi, la Muzeul Tiparului și al Cărții Vechi Românești, au participat la un atelier de caligrafie, li s-au dat explicații despre evoluția semnelor de scriere, apariția alfabetelor, suportul pe care au scris oamenii la începuturi până la cele folosite în prezent... apoi au scris și ei, copiii, cu pană de gâscă, cu toc... a fost și haios și atractiv!
Muzeul Tiparului și al Cărții Vechi Românești Târgoviște
        Adulți am fost trei, două mămici și doamna învățătoare, eu mi-am încurcat picioarele pe tocuri printre ruine, ca o îmbinare vechi-nou, n-a fost singurul anacronism dealtfel , am văzut oarecum scandalizată cum au plantat niște termopane pe acolo, nu știu ce utilitate vor da acelei incinte, în fine știu oamenii mai bine cum să-și investească banii :) că de-aia e monument istoric, patrimoniu național... ca orice co-național să se bucure cum poate, după buget coană...(nu mai fi cârcotașă)!
ruinele...
       E drept, mie personal mi-a plăcut acest respiro, oricum, spre rușinea mea, nu mai vizitasem ruinele din adolescență, am intrat și în biserică, parte din ea este în restaurare, am aflat și informații noi, erau niște fete în rochii de epocă ce dădeau culoare și mai strecurau și câte o explicație...suveniruri pentru fiică-mea, un pachet de cărți de joc pentru colecție și cam atât.
printre ruine...
        Am rămas cu ceva bun din asta (pe lângă timpul petrecut plăcut cu fata mea ce-l vom pune împreună la amintiri comune)... și anume, mi s-a redeschis pofta de teatru. Cred că sâmbătă seara voi fi la spectacol! Atât acum, sper să ai un week-end frumos, pe gustul tău, să faci numai ce-ți face plăcere, fără să le provoci neplăceri altora!
       

miercuri, 20 aprilie 2016

Tendință...

         
imagine web personalizată
          Destul de deprimantă și cam gothică atmosfera asta toată-ntr-o ploaie. La un moment dat nu mai avea răbdare cu picături, ci turna mai amplu, mult mai îndesit și zgomotos. Cu toate acestea, îmi place să privesc ploaia, îmi place să savurez o cafea lângă fereastră, în timp ce prin cap se plimbă grăbit idei, gânduri, păreri despre câte-un trecător nerăbdător să ajungă la oarece adăpost. Prefer însă ploaia de vară ce înviorează, purifică aerul sufocant și natura uscată, toată încordată, ce așteaptă, speră o revigorare. 

        În zile ca acestea, ca o experiență de scurtă durată, mi-aș dori să fiu o lebădă, pe lac, departe de mașini ce te stropesc, oameni și mai adânciți în gânduri decât în zile mai umane, <departe de lumea dezlănțuită>. Să fiu, într-un moment în timp, Lebăda lui Mihai Eminescu...


Când printre valuri ce saltă
Pe baltă
În ritmu ușor,
Lebăda albă cu-aripele-n vânturi
În cânturi
Se leagănă-n dor;
Aripele-i albe în raza cea caldă
Le scaldă,
Din ele bătând,
Și-apoi pe luciu, pe unda d-oglinde
Le-ntinde
O barcă de vânt.



imagine web

David Garrett - Viva La Vida

luni, 18 aprilie 2016

09 - Real Love - Cher - Living Proof





... artists who are larger than time!

Un remediu complet? - Nu-l vreau!

foto web
Sunt nopți în care Pământul se rătăcește de stele, iar eu mă-ncumet să pun cu privirea câteva pe bolta însingurată, cum umple un copil o coală cu un desen școlăresc. Sunt nopți care-mi rămân în minte prin vibrația lor fabuloasă, prin ceea ce au imprimat în mine, trăire, sentiment, dorință, vis. Sunt și acele nopți de somn profund, odihnitor, revigorant. Sunt nopți, ca și zile dealtfel, ce te fortifică, ce-ți dau speranță, nopți și zile în care te ții de cuvânt, îți respecți promisiunile către tine, semeni și Dumnezeu. 
imagine web
Și sunt alte nopți în care te întrebi de ce Timpul, care vindecă totul și cu mantia-i uitării urieșească ascunde și un trecut ce te-a rănit, de ce nici măcar el, cu caseta lui colosală de amintiri, cu jurnalul lui incomensurabil de gânduri, de ce nu poate avea răceala și indiferența unui zeu necruțător pentru a nu te lăsa să-i răscolești printre posesiuni? De ce este milos, ca un om, și-ți mai arată din când în când acel eu-fost al tău, acel cândva, acel eu care credea că a închis respectivul cerc (fie de o manieră armonioasă, fie mai lipsită de frumusețe), l-a creionat pe tot, cu rază și diametru, dar parcă a uitat să-l aranjeze, să-i dea loc, să-l numească sau numeroteze...?!
imagine web
Paradoxul știi care e? Că deși închizi un cerc, în el sau în afara lui poți plasa infinit de alte cercuri. Astfel se leagă și se ating în viața (viețile) noastră (-e) toate faptele, evenimentele și consecințele lor, tot sentimentul, toate însușirile care vorbesc despre tine, tot ceea ce ai tu în suflet, spirit și existență ca trecut, prezent și viitor. Ele ne fac ceea ce suntem, spunem, vedem etc.. Nu există cercuri sau capitole încheiate, ci doar viață trăită, pe care o trăiești și de trăit! Cu un amalgam de gânduri și din atunci și din acum, de multe ori rânduite cu grijă, de alte ori aruncate neatent, spontane sau îndelung chibzuite. Toate-s personalitatea noastră, ce arătăm noi lumii sau ce (credem că) nu arătăm! :)

imagine web

Salivez de poftă!

N-am fost și nici nu sunt o mare mâncăcioasă să caut să plec ghiftuită de la masă, dar de când am venit anul trecut de la Mamaia, căreia eu îi mai zic și Miami autohton, nu mă mai satur de ciorbă de perișoare, supă cu găluște și varză acră cu costiță sau scăriță afumată. Doamne, toată stațiunea era parfumată! La orice oră mi-ai servi (sau mi-aș servi) aceste dishes le-aș mânca respirând cât mai puțin - să nu irosesc timpul și... probabil că organismul mi-ar cere un bis. Ironic este că până acum câțiva ani nu mă gândeam la mâncare ci, pur și simplu, în virtutea inerției, stomacul meu ajungea gol, iar eu de-abia atunci îmi puneam problema alimentului. Nici prin cap nu-mi treceau gânduri cu mâncăruri simple sau complexe, singurul care-mi provoca o poftă imensă fiind un ou-ochi presărat cu brânză pe deasupra sau pâine cu unt și brânză combinată cu ceai îndulcit de fructe. E drept că pentru familie trebuie să mai variez meniul și o fac ori de câte ori am câte o nouă idee și ingrediente pentru a o pune în practică. Însă pentru mine, sincer, nimic nu se compară cu varza acră și derivatele ei, în care-mi pun smântână, obicei ce l-am împrumutat de la o ardeleancă. Mai mușc și dintr-un ardei iute câteodată. Sau o ciorbă de perișoare cu puțin zarzavat și ulei de măsline, la fel tot cu smântână. Sau niște găluște pufoase într-o zeamă bună, de pui, cu... smântână, evident! Am varză, am pregătit azi, dar am mâncat, sunt sătulă, însă e bine de știut că e acolo, asta-n caz că-mi lasă gura apă, scriind toate astea. Dar nu, nu salivez, e și un pic târziu pentru alt prânz! Te las, să ne fie de bine, îți mulțumesc c-ai trecut pe aici, dacă ți-a plăcut te rog să te înfrupți și altădată :)  și... te salut! 

imagine web

duminică, 17 aprilie 2016

Madonna - Love Profusion (Official Music Video)





... artists who are time itself! <3

Madonna - Give It 2 Me (ft. Pharrell) (Official Music Video)





... artiști ce-s timpul însuși! <3

Simply Red - Stars





... melodii ce-s timpul însuși!

un fel de hrană...

Eu nu știu de ce legiuitorii noștri aleși s-au limitat în legea fumatului la anumite spații și locuri. Nu înțeleg de ce n-au interzis acest prost și dăunător obicei, de ce nu au extins aceste spații la... peste tot! Pe stradă, în casele proprii, în holurile blocurilor, pe balcon lângă fereastră etc.. Să te vadă la geam și să-ți bată la ușă întrebându-te ce ai făcut tu în ultimele 5... minute? Să adulmece expert și să zică satisfăcut <aaa! te-am prins! fumai! ce dovezi? mirosul, mucul de țigară din coșul de gunoi, scrumiera proaspăt spălată! mai ai ceva de zis în apărarea ta?> Da, să te simți urmărită sau hărțuită kafkian, să alergi în toate părțile după un loc ferit, propice pentru savurarea în liniște și pentru liniștea ta a unei chestii despre care nu-ți amintești de ce i-ai dat foc prima dată tușind și înecându-te vârtos, dar blestemi și acum ziua când, din lăcomie, i-ai luat dracului hrana de la gură să te îndopi tu cu ea... Definitiv, acei ce-s puși să te ajute, să dea legi în favoarea și pentru binele cetățeanului nu o fac temeinic, adică o fac ba, deloc, împotrivă. Ce bine mi-ar fi stat acum cu un aer proaspăt în plămâni și 15,5 lei zilnic în plus în portofel (vorbesc serios)!

foto MLM
Acest articol este un pamflet și o autoironie!

sâmbătă, 16 aprilie 2016

Garou, Céline Dion - Sous le vent

Céline Dion - Le miracle

Al Bano & Romina Power - Ci sara





Ci sara! Io ci credo!

De zi cu zi...

E week-end! Și pentru mine și ai mei se apropie ora magazinelor. Azi n-avem muzee sau alte locuri în plan fiindcă săptămâna viitoare o vom face din plin alături de alți copilași - începe <săptămâna altfel> în școli. Vom merge la teatru, gradina zoologică, Curtea Domnească, Muzeul Scriitorilor etc. Deocamdată am altă temă de gândire, ceva comun, mai precis cum să rearanjez mobila prin dormitor, exceptând patul. Pe acesta nu-l pot muta altundeva fiindcă am două spoturi la fiecare căpătâi și dacă le iau de acolo rămân găuri, trebuie să le astup etc. etc.. Trebuie să mă consult cu O., eu am niște idei care implică efort, nu cred că are niciunul chef de asta în zilele de relaxare... Ce mi-aș dori de fapt este un nou șifonier, cu uși glisante, mai înalt și mai îngust decât cel actual. Și cred că și un alt covor. Și un TV nou pentru dormitor cățărat pe un suport, atât. Și, cum sunt un om de acțiune, am și dat tatei un telefon pentru suport suspendat pentru tele (el are așa ceva) și mi-a spus că se va interesa, va căuta. Ce bună sunt eu la făcut treabă prin intermediul altora, asta așa, ca o autoironie :) . În curând vom mânca niște mici, n-am mai mâncat demult, mai înlocuim cuptorul cu grătarul. Garnitură nu avem, ne săturăm doar din mici, mai ales că fiică-mea mănâncă disociat, nici măcar nu combină cu pâine, rara avis, bravo ei! Cu dulciurile în cantități uluitoare nu prea mă împac eu în ceea ce-o privește, în rest mănâncă ok și se dezvoltă armonios. Te las cu ale tale, merg la masă, apoi la plimbare... să ai un sfârșit de săptămână relaxant!

îmi place acest dormitor! - imagine web

joi, 14 aprilie 2016

Céline Dion - Because You Loved Me (Official Video)





... for all these and so much more! <3

Chayanne - Cuidarte El Alma (Audio)

Quo vadis?

Tot ce vreau să fac e să stau la tv și să dorm. Sunt atât de obosită de parcă aș fi spălat rufe de mână când de fapt de-abia le-am scos din mașină. Am o mare lene care nu răspunde nici la fructe, nici la ceai, nici la salată, nici la alte chestii (energizante) pe care le mai fac oamenii... Lene dublată uneori de ieșiri din pepeni când fiică-mea <miorlăie> că nu găsește nu știu ce obiect care-i e chiar în fața ochilor sau când nu găsesc vreo hârtie pe care notasem ceva atât de important încât <am pus-o bine>, habar n-am unde e acel <bine>, ți s-a întâmplat, fără îndoială! Mai sunt și situații absurde în care ești pus, graba asta de neoprit a omului către <unde?>, către <ce?> ...  parcă ne-am mișca toți în beep-urile caselor de marcat, a soneriei telefoanelor, ne irosim peste tot, în convorbiri, explicații, mâncăm mai mult decât o cere corpul din cauza tentațiilor pe care le întâlnim la tot pasul, chiar mâncăm cu ochii uneori, e adevărat... și știi mai mereu că nu-i ok, dar parcă ești o mașină fără frâne... da, parcă am fi în cădere liberă, ne plictisim consecvent, despicăm firul în patru, am ajuns atât de meticuloși încât nu ne mai ajunge să mâncăm o eugenia fără să stabilim masa de cacao, de zahăr, de sare și de E-uri - de care fug toți fără a discerne că sunt și E-uri ok - nu ne mai bucurăm de gustul dulce, ci ne simțim vinovați că mâncăm. Nu mai menționez faptul că nu pierdem nicio ocazie de <a ne mânca> între noi! :( 

foto MLM

Quo vadis Domine?

marți, 12 aprilie 2016

Fascinația

imagine web
Câteodată sunt atât de panicată, mi-e frică tare și-s dusă atât de adânc în negură încât îmi vine să plec din mine, vreau s-o iau la fugă să nu mă mai întâlnesc eu pe mine însămi. Dar, din fericire, nu-s de nereparat, nu-s chiar un caz închis, nu-s chiar o priveliște dezolantă. Un zâmbet, o floare, o rază de soare, vorbele cântecului, mă mai mișcă de pe graniță. Uneori le caut. Alteori, de cele mai multe ori, ele vin, se insinuează liniștite, fidele în ființarea mea zilnică, precum se așează tangențial, razant un fluture pe un umăr. Zboară repede, dar lasă vraja. Și-mi pare bine, le primesc cu drag, chiar tu mi le aduci adeseori, și nu le aleg, nu le cern, și-mi plac, și mă hrănesc cu ele, sunt savuroase, aromate și vin la timp... modelându-mi existența, cotidianul rutinat, mă bucură, mă-nfurie, mă fac să vibrez, să simt viața. Și te văd și pe tine zâmbind acolo, lângă, pe stradă, în autobuz, în parc și privirea ta îmi confirmă că pot fi eu însămi fără să risc să ies rănită din această expunere, prezența ta îmi place,implicarea ta mi-e călăuză,aprecierea ta e motivația mea, acordul tău mă pune în mișcare. Să ai o zi minunată!

imagine web


Marc Anthony - You Sang To Me



Plan simplu de idei :)

imagine web
-Scriu în acest blog în primul rând pentru mine.
-Urmăresc să am o evoluție proprie în timp.
-Respect orice părere pertinentă, logică sau de bun-simț.
-Accept orice sugestie a celui ce citește ceea ce scriu câtă vreme este rațională, constructivă și la subiect.
-Sunt decentă chiar dacă abordez subiecte ușor delicate.
-Nu voi scrie aici din obligație, ci din necesitate interioară.
-Nu este importantă cantitatea, ci calitatea.
-Tot ce scriu izvorăște din mintea mea, chiar dacă, după cum se știe, se poate să fie sau să fi fost gândit și de altcineva (concomitent sau mai demult).
-Când voi cita, voi folosi ghilimele, sau numele autorului, sau ambele.
-Respect orice persoană ce mă urmărește și îi iubesc pe cei ce mă citesc cu gând bun.
-Mulțumesc și-s onorată și fericită că citești ceea ce scriu.
imagine web


luni, 11 aprilie 2016

DAVID GILMOUR - SHINE ON YOU CRAZY DIAMOND - ACOUSTIC VERSION

David Gilmour Wish you were here live unplugged





... wish u were here, near <3

Thalia - Un Alma Sentenciada





... amor eres tu, amar eres tu!

Visul obsesiv - examenul

             
imagine web
       Bună ție! Vreau de multă vreme să aduc vorba despre un subiect (fie aici sau în caietul meu) care cândva mi-a fost prietenos într-un demult, într-un atunci al copilăriei și adolescenței mele, iar acum îmi dă coșmaruri din care mă pot trezi, cu greu, leoarcă și cu o dorință intensă de a fugi. Este vorba despre examene. De orice fel. Mi-e teamă că, fiind prea emoționată, n-o să știu materia și n-o să le pot face față. Acolo, în vis! Și să nu crezi că am picat vreodată vreunul din toate cele la care m-am prezentat de-a lungul timpului, dimpotrivă le luam cu note mari, unele cu maximum chiar!  Nu știu acum de unde această teamă care se manifestă doar în vis... Nu mi-o explic... am căutat ceva explicații pe net, am amețit, o să încerc eu să spun ce cred că este -cum era atunci: în noaptea ce preceda examenul adormeam spre dimineață, după lungi întrebări și frământări, plus că înainte să mă urc în pat repetam și evident că nu apucam să repet tot, deci apăreau alte griji, dacă-mi pică tocmai din ce nu... Așa că, acea teamă de eșec, că practic asta e, persistă și astăzi, numai că este în inconștient, manifestându-se numai în vise (la mine sub formă de coșmar). Și mai e ceva - eu nu învățam ca să nu mă certe ai mei, pe vremea aceea aveam o ambiție (pe care-n timp a luat-o vântul, pe aripile lui :) , purtând-o undeva, departe, acolo unde pare că cerul se unește cu pământul...), aveam plăcerea competiției amestecată cu emoțiile ce rezultau din acele confruntări, aveam un mare chef să fiu printre primii. Slavă Domnului, n-am transferat la copil paranoia mea, ea poate mititica să vină cu ce calificativ vrea, să citească doar dacă are chef, atât îi cer să nu se ducă la școală cu tema nefăcută și pentru asta îi ofer ajutor când are nevoie.

               Ce-o fi exact cu visul cu examenul și reacția mea afectivă intensă o să caut să citesc (spre rușinea mea nu mi-am luat un manual de psihologie, dar îmi voi...) ... deocamdată visez frumos, parfumat chiar, colorat ... lipsește gustul de multe ori, dar n-am nici dorința, nici pretenția de a fi perfectă :) . Să ai o noapte faină! Cu mult drag...

imagine web